Mă plimbam prin Paris și deodată îmi sar in ochi doi adolescenți care se giugiuleau, în fața la alte zeci de adolescenți, amândoi cu “volan pe stânga”, dacă mă înțelegeți, erau ca ștecherul cu ștecherul, ca priza cu priza, ca piulița cu piulița, ca să mă înțelegeți si mai bine. Văzându-i mi-au ieșit pe gură cuvintele acestea: “Un război le-ar fi dat resetare din fabrică!” Mă gândeam de ce a îngăduit Dumnezeu războaiele de-a lungul timpului? Tocmai pentru o resetare a minții omului, care se strică de la atâta bine si de la atâta liniște. Exact păcatele So-do-mei le vedem și astăzi si uitați ce a stat la baza stricăciunii lor morale: “Iată care a fost nelegiuirea surorii tale So-do-ma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit (Ezechel 16:49). Oamenii se strică de la prea mult bine în loc să fie recunoscători si cu teamă sfânta de Dumnezeu, iată ce fac.

Am primit de la o tânăra o poza cu “rujuri pentru bărbați”, păi într-un război îți mai cauți rujul în poșetuță? Mai ai chef de colanți si de păr vopsit pe bigudiuri, mai ai chef de peruci si de fustițe? Când cad bombele lângă tine să vezi ce îți găsești bărbăția uitată pe undeva prin creier. Mai era un președinte vecin cu noi care dansa gol pușcă intr-un videoclip si care susținea destrăbălarea cum dicta tătucul din America, însă de când e război pe la el omul are așa o mimă serioasă și se îmbracă numai în cachi. A uitat să “apere” drepturile “rujaților”, acum își apăra patria si familia de atacurile barbare.

Nu cred dacă Dumnezeu vrea să mai dea o resetare a lumii pentru o continuitate a ei, cred că tăcerea Lui actuală este de fapt liniștea dinaintea furtunii. Acum sunt în alt oraș al Franței si sunt deja sătul si scârbit de destrăbălarea pe care o văd. De aceea cred că trebuie să ne pregătim de un ultim “cutremur” care va zgudui lumea în așa fel încât sufletele vor ajunge direct la Judecată înaintea lui Dumnezeu. In timp ce lumea grăbește apariția Antichristului, Biserica grăbește apariția lui Hristos. De aceea pentru noi e mare bucurie, iar pentru ei mare jale! Tu pe cine aștepți?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Trăim vremuri de cernere pentru Biserica lui Hristos, pentru că venirea Lui este tot mai aproape. Curățirea a început chiar din interior, așa cum spune Scriptura: “Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu (1 Petru 4:17)?” Dumnezeul cu ochii ca para focului despre care predicăm, chiar este un foc mistuitor și trebuie slujit cu frică și cutremur.

Sunt cutremurat de ceea ce Dumnezeu a permis să iasă la iveală din Biserica Lui, cazuri de abuz sexual si slujitori puși deoparte, iar acest lucru este o dovadă că Dumnezeu nu menajează pe nimeni si tocmai aceste “dări pe față” ne spun că El își păstrează Biserica curată chiar dacă o vreme “îi permite” lui Eli si fiilor lui să “slujească”, însă acea vreme trecere repede. Apocalipsa vorbește despre o femeie curvă pe nume Izabela, care i-a întinat pe mulți din Biserică cu a ei curvie, iar despre ea Hristos a spus: “I-am dat vreme să se pocăiască…!” Însă tot Hristos spune imediat: “…dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei (Apocalipsa 2:21).” Izabela are aici un sens simbolic, fiind comunitățile acelea corupte de păcat, tolerante cu păcatul si care acceptă slujitori corupți, iată amenințarea rostita asupra lor: “O voi arunca la pat, iar peste cei ce comit adulter cu ea voi aduce un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei (Apocalipsa 2:22). Așadar Dumnezeu pedepsește si preotul (pe Izabela) dar si comunitatea tolerantă cu păcatul (cei ce comit adulter cu ea).

Ce mă înfioară cel mai mult la viața de crestin este să nu devin sarea aruncată în drum, care nu mai are gust, sarea despre care vorbea Hristos că e lepădată (Matei 5:13). Păcatul îți ia puterea de a mai predica, de a mai fi exemplu, de a mai avea credibilitate, de a mai fi urmat, de aceea să ne sfințim zi de zi pentru că nu am fost chemați să predicăm doar ceea ce citim si știm, ci ceea ce trăim. Să urmăm cuvintele Apostolului Pavel care a spus: “Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20). Iată că românii s-au scârbit de vorbele: “Fă ce zice popa/pastorul, nu ce face popa/pastorul!” Acum când ies la iveală cazuri de abuz sexual si alte feluri de corupție, nu cred că mai poate îndrăzni vreun enoriaș să spună: “Ai lasă maică, fă ce zice nu ce face popa!” Pentru că un crestin care tolerează un slujitor corupt nu este victimă, ci complice. Când vezi caracterul corupt al unui preot/pastor si rămâi pasiv, contribui la putregaiul spiritual ce duce suflete în Iad.

Să rămânem cu aceste cuvinte:
“Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda (1 Corinteni 10:12-13).” Cum a putut Pavel să își sfârșească alergarea cu bine, vom putea si noi! Să nu ne lăsăm clătinați în credința noastră de aceste derapaje, ci să credem aceste cuvinte: “El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 1:8).

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Textul din poza: Maleahi 2:1-2

Problema si a lui Eliab si a lui Saul si a lui Goliat cu privire la David a fost aceea că nu L-a putut vedea pe Dumnezeu dintr-un puști. Ei au crezut că David vrea să lupte cu forțele proprii, însă David știa că de mult nu mai este doar un trup cu aptitudini de tânăr, ci un tânăr cu aptitudinile lui Dumnezeu.

Dezavantajul bolii este că nu-ți poate vedea credința, dezavantajul Diavolului este că nu-ți poate vedea autoritatea, dezavantajul ispitei este că nu-ți poate vedea statornicia în Hristos. Toate acestea nu vor ști de ce vor fi lovite când te vei ridica în Numele Lui. Nu te speria, lumea nu vede ce e în tine, dat tu știi că este Dumnezeu pe tron intr-un Templu dedicat Lui.

Goliat avea 3 metri, o armură de 57 de kg, coada suliței era groasă cât un braț de om, iar vârful de fier avea 7 kg, scutul era mai înalt decât David, iar sabia abia putea fi apucată cu ambele mâini, dar David nu s-a uitat la problemă, ci la Cel care poate rezolva orice problemă. Adesea ne facem mici pentru că ne uităm la boală, la faliment, la depresie și la amenințări, dar dacă ne-am uita la Hristos am fi adunători de pietre cu care să spargem capete de demoni și nu adunători de lacrimi. Am lua pietre din râu si nu i-am mai crește debitul cu lacrimile noastre. Orice Goliat s-ar ridica împotriva ta, nu uita că ești mult mai puternic decât el, nu uita că vei ajunge să te lauzi în Numele Domnului cu o noua biruință.

Cu prețuire,
Toni Berbece