1. Egalitatea între sexe se vrea a fi de fapt dominarea bărbatului de către femeie, ieșirea femeii definitiv de sub autoritatea bărbatului. Femeia să fie “independentă”, nesupusă, să îi bage pumnul în gură bărbatului când acesta vrea să-și conducă familia, când acesta are un cuvânt de spus. Se încurajează concubinajul și lipsa copiilor în căsnicie. Ca femeia să fie cât mai liberă, să plece de acasă când vrea, imediat cum apare un nou Făt Frumos (si invers e valabil aici). Cumva se vrea ceea ce am văzut în grădina Eden, când femeia a fost ispitită să ia problema de protecție, de conducere și de decizie în propriile mâini, iar bărbatul să fie marionetă, să meargă la saloane și să se epileze în timp ce femeia e tunsă militărește, are mustață și păr pe picioare și conduce casa și Biserica.
2. Desființarea rușinii și a vârstei de maturizare sexuală la care ești gata pentru o relație intimă între bărbat și femeie. Am văzut un film cu super eroi care va fi privit de miliarde de adolescenți, iar personajele principale, doi adolescenți de 16 ani, au încheiat pelicula cu un sărut franțuzesc zdravăn. Asta e tendința, de aceea vedem adolescenți de 12-14 ani care stau cu iubita în brațe prin parcuri și se ating și se sărută câte două trei ore fără rușine în văzul tuturor. Ne mirăm apoi că la 14 ani nu mai există virginitate și că se umplu clinicile de avort cu puștoaice care vor să “distrugă” vietatea aceea mică care a apărut pornind de la un “sărut nevinovat”.
3. Desființarea ideii de familie. Familia este și va rămâne uniunea dintre un bărbat și o femeie, un mediu propice pentru facerea de copii, un mediu propice pentru exprimarea altruismului și pentru a exprima chipul și imaginea lui Dumnezeu – care este iubirea, credincioșia, răbdarea, înfrânarea și alte virtuți. Fără familie nu ai nevoie nici de credincioșie, că poți abandona oricând partenerul pe care-l “testezi”, fără familie nu ai nevoie de răbdare, pleci și te mânii când vrei, nu ai răbdare că nu ai niciun angajament pe viață, nu ai înfrânare pentru că el sau ea nu înseamnă atât de mult pentru tine, era de fapt o relație pasageră care oricum “pălise” de mult, iubirea și focul acela erotic dispăruse, că așa e la oamenii stricați. Nu ai nevoie de nicio virtute când nu mai e familie, că nu ai de ce.
4. Desființarea ideii de copil în pântecul mamei. Sarcina nu mai înseamnă un om în stadiul cel mai vulnerabil al vieții lui, sarcina înseamnă azi o alegere. Ai câteva luni în care decizi dacă bagi cleștele în copilul tău și-l scoți pe bucăți sau îl lași acolo să crească cum și tu ai fost lăsat să trăiești. Pentru că azi păcatul curviei a crescut la culme și apar copii pe bandă rulată din relații pasagere și pentru că nu există de fapt un cadru în care ei să apară sunt aruncați la gunoi. Azi sarcina este de multe ori un produs al destrăbălării și nu un produs al iubirii unui bărbat responsabil cu soția lui care formează o familie menită să meargă mână-n mână pânâ la capat.
Stai departe de aceste tendințe demonice!
Cu prețuire,
Toni Berbece!