Mama cu tata s-au iubit și au rămas împreună chiar dacă între ei au fost diferențe, uneori chiar foarte mari. Nu i-am auzit niciodată să urle unul la altul că se despart, deși chiar și religios erau diferențe foarte mari între ei. Nu i-am văzut să fugă de acasă că e prea mult scandal între ei, deși uneori tensiunile erau mari, nu i-am văzut să ducă bani în alte case la amanți și amante, nu i-am văzut să-și facă vicii, iar noi să nu avem ce mânca.
Scopul lor a fost familia, pentru ei a fost și este ceva sacru, ceva sfânt din Dumnezeu, iubirea lor față de cuibul de acasă și față de copilașii lor s-a văzut în determinarea cu care s-au ținut bine de vâslele bărcii lor când valurile le-au lovit barca.
Astfel din doi oameni de la țară, plecați dintr-un sat modest, veniți la București cu planuri mari au ieșit șase pui, din cei șase, cinci s-au căsătorit, patru au făcut la rândul lor copii, iar în poza de familie din 2 au ajuns 18 plus unul în burtică și vor urma mulți alții. Acesta este farmecul familiei. Determinarea, forța, iubirea, ambiția aceea bună, răbdarea, înfrânarea, iertarea, dăruirea, sacrificiul, toate acestea se învață în familie. Oameni buni, investiți în planul lui Dumnezeu, în familie și veți culege roade minunate.
Dumnezeu a zis: “Cresteți, înmulțiți-vă și umpluți pământul!”, Diavolul a zis: “Creșteți, destrăbălați-vă și nu dați naștere la prunci, ci mai degrabă avortați-i sau abandonați-i în spitale!” Ce veți alege?
Cu prețuire,
Familia Berbece