Să nu-ți pară rău că ai iubit pe cineva care te-a trădat…
Să nu-ți pară rău că ai împrumutat și nu ți s-a mai dat înapoi…
Să nu-ți pară rău că ai iertat și ți s-a greșit din nou…
Să nu-ți pară rău că ai fost înșelat deși ai bănuit ceva încă de la început…
Să nu-ți pară rău că ai ajutat pe cineva și nu ți s-a mulțumit…
Să nu-ți pară rău că ai fost bun, darnic, naiv, că nu ai știut să jignești când ai fost jignit, că nu ai știut să furi când ai avut “șansa”, că nu ai știut să iei partenerul altuia când ți s-a oferit pe tavă, să nu-ți pară rău că nu ai știut să păcătuiești și tu ca anturajul de la școală sau muncă.
Să nu-ți pară rău niciodată că ai fost om, iar alții nu, să nu devii niciodată ca ei, să nu ajungi niciodată în postura lor, pentru că și ei sunt oameni dezamăgiți și obosiți care și-au propus să arunce la gunoi umanitatea, să arunce la gunoi orice principiu și morală pentru că alții au făcut-o întâi. Să rămâi vertical indiferent cât de păgubit vei fi, asta pentru liniștea ta și pentru a nu pierde răsplata Celui care vede totul și răsplătește totul. Când îți va părea rău vei cădea în tabăra care te-a dezgustat cândva.
Nu degeaba Apostolul Pavel ne spune să nu obosim în facerea binelui, iar oboseala vine din faptul că oamenii ne dezamăgesc. Nu te lăsa de bucuria de a fi om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care este iubire!
Cu prețuire,
Toni Berbece