M-am născut într-o familie, care, in cele din urma, a ajuns să numele șase copilași, eu fiind al doilea, așadar a trebuit să am grija de frații mai mici. Am spălat scutece (nu prea existau “pamperși” ca acum), am făcut sute de biberoane de lapte, am stat cu frații mai mici cu orele pe afară supraveghindu-i, pe doi dintre ei chiar i-am înțărcat. Apoi, tata, lucrând in constructii, pe noi, băieții mai mari, ne trezea aproape în fiecare sâmbătă destul de devreme (duminica mergeam la Biserică) si ne ducea pe șantier, unde mai aveam de chituit câte o baie, de făcut curat sau de cărat moloz.
Am ajuns la facultate, iar în timp ce colegii mei primeau de acasă si mâncărică și bănuți și laptopuri, eu primeam de la Dumnezeu câte “o lucrare”, adică un șantier, pe care să-l fac ca să am bani. De multe ori mă întrebam de ce nu-mi pică si mie in traista ca altora. Așadar, ziua eram la cursuri, după cursuri fugeam să dau glet, mă vedeam seara cu iubita în oraș si noaptea învățam. N-am picat niciun examen si am terminat licența cu o nota excelentă, slavă Lui. Apoi am continuat munca in constructii până când soția a terminat facultatea de medicină dentară, iar eu am ajuns pastor.
Ajuns pastor, nu veneam cu Biblia la subțioară si nu urcam direct la amvon, ci făceam curat, puneam scaunele, aranjam instrumentele muzicale, apoi urma slujba pe care o începeam de cele mai multe ori transpirat si cu brațele amorțiți de treabă. Apoi, după slujbă, continuam cu curățenia si strânsul instrumentelor (nu era spațiul nostru). Am realizat că în viata dacă vrei să ai un succes trainic si câștigat cu propriile mânuțe, trebuie sa muncești de mic. Am realizat că nu pe lene se construiesc cariere, nici doar pe banii părinților (sunt succese false), ci din hărnicia ta trebuie sa duci mai departe viața așa cum ai primit-o. Moise nu a fost chemat din palatul lui Faraon, ci de la turma socrului, David n-a fost luat rege de pe șezlong, ci de la oi, Ilie nu l-a găsit pe Elisei sub umbreluță, ci la coada boilor cu care ara, chiar si Apostolul Pavel era neobosit in prigonirea creștinilor, de aceea cred că Dumnezeu a zis: “Am nevoie de hărnicia, evlavia si ambiția acestui om!” Așa l-a făcut Apostol al lui Hristos, din Apostol al Diavolului. Nu sta cu gura căscată doar in telefon, pune mâna si fă ceva cu viața ta! Fii harnic si vei reuși!
“Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.” – 2 Tesaloniceni 3:10-12
Cu prețuire,
Toni Berbece