Mie nu-mi este greu să scriu mereu despre erezia închinării la moaște, cum nici lor nu le este greu să o scoată în fiecare an de la păstrare.
Povestea acestei sfinte este simplă dacă dorești să te documentezi. Balduin al II-lea din lipsă de bani, fiind rege peste frumosul Ierusalim, jefuit de mult de cruciadele papilor (alții care au profitat din plin de credință pervertind-o), începe să inventeze tot felul de “produse” sfinte pe care să le vândă “naivilor din occident”, astfel apare coroana de spini a lui Isus și multe alte obiecte. Dacă adunai, cel puțin acum 500, de ani toate așchiile de lemn din crucea lui Isus ți-ar fi dat o cruce de vreo 2 tone, când ea avea sub 50 de kg.
Astfel s-au inventat multe moaște printre care și moaștele Paraschevei. Biblia interzice atât închinarea la vii cât și la morți, nici la îngeri nu ne este permis să ne închinăm, atunci de ce li se permite credincioșilor să se închine și să pupe niște cadavre? Motivul este unul financiar, evident.
Aș vrea să vă dau trei exemple din care reiese clar că închinarea la oameni este greșită. O să-mi spuneți cu argumente teologice că de fapt oamenii nu se închină la moaște, ci la Hristos prin moaște. Dar oare e adevărat? Normal că nu. Oamenii care vizitează se rogă direct ei și cer miracole direct acestei “sfinte”. Asta în condițiile în care sfinții nu ne mai pot auzi. Nici măcar fecioara Maria nu mai poate. Și ea e în adormire ca toți cei morți și în așteptarea judecății când cu toții vom începe viața de apoi, fie în iad fie în Rai.
Primul exemplu este al lui Moise (Deut. 34:5-6), pe care Dumnezeu îl duce pe munte, departe de poporul Israel, și acolo moare înaintea Domnului, iar mormântul lui a fost ascuns de ochii evreilor, pentru ca aceștia să nu-l facă un dumnezeu și să i se închine. Bine a făcut Dumnezeu, dar rău fac preoții care azi scot cadavre înaintea oamenilor ca pentru un câștig mârșav să-i ducă în rătăcire.
Al doilea exemplu este al lui Pavel și Barnaba, care, fiind în Listra, sunt confundați cu niște zei și li se aduce închinare Pentru că au vindecat pe cineva. Pavel ar fi putut să le zică că sunt trimiși de Dumnezeu și că pot să primească închinarea și rugăciunile nu ca zei ci ca “sfânți” ai Domnului. Dar știa că acest lucru este o urăciune așa că își sfâșie hainele arătând dezgust față de actul lor și începe să le vorbească de Hristos, singurul care merită închinare (Fapte 14:8-20).
Al treilea exemplu care să vă lămurească este unul din Apocalipsa când Apostolul Ioan, emoționat fiind de întâlnirea cu un înger, caută să i se închine acestuia. Lucru care nu i se permite, iar îngerul este ferm, spunându-i: “Ferește-te să faci una ca asta… Închină-te lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:9!”
Române trezește-te și citește Biblia ca să nu fi dus în rătăcire! Atât timp cât ai Biblia nu vei fi dezvinovățit, nu te poți scuza că preoții te-au mințit, ci ți se va spune: “Ai avut Scriptura, de ce nu ai citit-o?”
“Prin rănile lui Hristos suntem tămăduiți!”