Skip to main content

Despre Campania “Un verset pentru bucureșteni”

Ardea în inima mea un foc de a face ceva mai mult decât slujbele de Biserică, să ies pe stradă și să le spun oamenilor despre Cristos, dar nu știam cum și de unde să încep. Când am început Biserica Profides am început și un grup de rugăciune cu aproximativ 20 de tineri. Într-o zi le-am spus că nu mai vreau să facem rugăciunea în biroul meu, ci că vreau să ne rugăm pe stradă. Să ne plimbăm prin București și să ne oprim în dreptul oricărei școli, instituții, spital sau clădire de birouri și să ne rugăm pentru oamenii din ele. În prima zi ne-am oprit și la Cotroceni și ne-am rugat pentru Domnul Iohannis și pentru binele țării noastre.

În timp ce mergeam pe stradă mă simțeam neputincios față de toți oamenii, miile, care treceau pe lângă noi. Le-aș fi zis ceva dar nu aveam cum să-i opresc pe toți și să le zic despre Cristos. Atunci mi-a venit ideea de la Duhul Sfânt să tragem la xerox versete, să le decupăm și apoi să le lipim pe cartonașe colorate și să le dăm oamenilor. Toți tinerii ne-am mobilizat și am început să facem sute chiar mii de versete și apoi am început să ieșim cu ele pe stradă și să le dăm tuturor celor care treceau pe lângă noi. Așa a început cea mai frumoasă activitate din viața mea. Pur și simplu simt că fac ceva cu ecou în eternitate pentru mii de suflete. Sentimentul este incredibil de plăcut.

Înainte auzeam tineri în Biserica Profides care îmi spuneau că se simt inutili, că nu fac nimic pentru Cristos și că simt că stau degeaba. Astăzi nu mai pot auzi așa ceva. Cine are îndrăzneala să-mi spună că nu are ce face pentru Domnul îl iau imediat la dat de versete și la vorbit cu oamenii pe stradă despre Cristos și apoi îmi spun că viața lor are sens.

Experiențele pe care le întâlnim sunt minunate. Pe lângă respingeri, dispreț și chiar ura pe care o citim în ochii unora, găsim și oameni foarte deschiși să vorbească cu noi. Ne întrebă ce le dăm și atunci le spunem că aveam o campanie de citire a Bibliei și că-i îndemnăm să citească Biblia pe care ei o au acasă. Majoritatea ne spun că au citit-o deja, iar de aici începem discuțiile cum că Biblia nu este o carte pe care să o citești o dată în viață iar apoi să o lași să se pună praful pe ea. Le explicăm că Scriptura este cartea de căpătâi a creștinilor și că ei trebuie să o citească zilnic pentru că din ea ne vine forța și înțelepciunea, citind-o vom ști să ne rugăm și să avem o relație personală cu Cristos.

Provocările sunt mari, întrebările oamenilor despre Dumnezeu sunt adesea grele dar de fiecare dată Duhul Sfânt a vorbit prin noi și credem că cine a avut inima deschisă a primit un răspuns. Am vorbit cu tot felul de oameni, de la birocrați la oameni simpli, am întâlnit și drogați și prostituate, am întâlnit elevi și liceeni cu care am avut discuții lungi despre Dumnezeu. Am întâlnit și musulmani și evrei cu care am vorbit despre dragostea Lui. Toate discuțiile și experiențele pot fi scrise într-o carte. Dacă ar fi să povestesc totul ar trebui să scriu zeci de articole nu unul.

Am vorbit și cu preoți despre importanța citirii Scripturii și i-am îndemnat să se implice în societate, să iasă din Biserica de piatră și să ”zidească” o Biserică printre oameni și din oameni. Am vorbit cu profesori pe care i-am îndemnat să întoarcă inimile elevilor spre Dumnezeu, am vorbit cu părinți cărora le-am zis să le citească Biblia copiilor lor sau să-i pună pe ei să o citească. Cred că zeci de mii de oameni au fost influențați și îndreptați spre Dumnezeu. Rodul îl vom cunoaște în Cer când mii de oameni, poate chiar zeci de mii vor veni să ne mulțumească în Numele lui Cristos că am ieșit după ei pe stradă.
Cea mai mare bucurie a noastră a fost când am auzit despre zeci de alte orașe care au început această campanie văzând continuitatea și rezultatele pe care noi le avem în București. Am postat câte ceva după fiecare ieșire în oraș iar acest lucru i-a încurajat pe mulți. Un tânăr din Biserica Profides s-a dus în Belgia la muncă și a rămas uimit să vadă că tinerii dintr-o Biserică din Belgia au început și ei această campanie printre belgieni și printre românii plecați acolo la muncă. Iată că nu doar în România s-a aprins un foc al pasiunii pentru cei pierduți ci și peste hotare.

Mă rog ca mii de tineri, zeci de mii, să iasă dintre cei patru pereți confortabili ai Bisericii și să se ducă pe stradă după cei care au nevoie de un verset încurajator. Căutați versete care vorbesc despre dragostea lui Cristos, despre bunătatea lui, despre faptul că el îi caută și-i iubește, de mustrare și de cuvintele grele sunt sătui. Ei au nevoie în primul rând de speranță, că se mai poate și în dreptul lor, iar noi trebuie să le dăm această speranță.

Dacă doriți să faceți și voi această campanie în orașul vostru nu ezitați să-mi scrieți pe Facebook/Tony Berbece sau pe mail (tony_profides@yahoo.com) și vă pot ajuta cu sfaturi și cu lista de versete pe care noi am ales-o pentru această campanie și nu în ultimul rând cu rugăciune.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Leonard Ravenhill a mijlocit pentru România comunistă

Când eram student la Institutul Teologic îmi aduc bine aminte că Pastorul studeniţilor, fratele Emil Meştereagă, ne-a adus o cărticică, ne-a prezentat-o şi apoi ne-a dat ca temă să o citim. Ne-a spus că este o carte pe care trebuie să o citeşti de cel puţin trei ori în viaţă. M-a făcut foarte curios aşa că am căutat cărticica în librărie am luat-o și am citit-o (de multe ori). Singurul regret pe care l-am avut a fost că această carte era aşa de mică, o mie de pagini dacă ar fi avut nu m-aş fi săturat. Cartea este intitulată De ce întârzie trezirea şi este scrisă de Leonard Ravenhill.

De atunci m-am întrebat mereu care era secretul acestui om, ce l-a făcut să scrie o carte atât de puternică? Am aflat răspunsul mai târziu, viaţa lui de rugăciune şi relaţia specială cu Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, acestea erau armele lui. De curând am cumpărat biografia acestuia scrisă de Mack Tomlinson. O citesc şi iar o recitesc şi nu mă satur. Cel mai mult m-a motivat la acest om viaţa lui de rugăciune. Citind cât de mult iubea rugăciunea şi cât de mult stătea pe genunchi mi-am dat seama că am şi eu nevoie de o astfel de viaţă. Read More

Să pleci sau să nu pleci dintr-o „biserică” moartă

Odată a venit la mine cineva și mi-a zis un vis în care un pastor ținea în mână un bebeluș mort, îl legăna ca și cum ar fi fost viu și dorea să-l adoarmă. Toți din jur vedeau că acel copil este mort, însă el pur și simplu nu dorea să admită acest lucru. Cel care a avut visul era foarte frământat și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă. El avea idee despre sensul visului, însă îi era greu să creadă în tălmăcirea lui. Dumnezeu m-a luminat să realizez că acest vis înseamnă următoarele: din cauza nevegherii și din cauza lipsei de sfințenie, lucrarea acestui om era moartă din punct de vedere spiritual, neproductivă, însă el nu voia să accepte și mergea înainte din inerție, fără ungere și fără voia lui Dumnezeu.

M-a înfiorat acest vis care reflecstă realitate și mi-am pus întrebarea: Oare câți mai sunt pe întreg pământul care leagănă „copii morți”? E trist, e șocant dar real din păcate. Nu pot să uit cum Dumnezeu, care vorbește și astăzi, a spus că în zilele acestea vor fi multe Biserici în care se va citi din Biblie, se va predica, se vor cânta cântări de laudă în cinstea Lui, dar El, Dumnezeu, nu va avea nici un om în multe din ele. Pentru că sfințenia nu are loc printre ei, ci este doar o pocăință de pe buze. Read More