În Biblie avem o poveste jumătate fericită, jumătate tristă. În prima parte, Isus l-a eliberat pe cel mai demonizat om găsit în Scriptură. Era așa de demonizat încât rupea lanțurile de fier cu care era legat, dormea în cimitir și își chinuia trupul tăindu-se cu pietre (obicei de automutilare întâlnit des și astăzi la cei care-și fac tăieturi pe mâini).
Dar despre această eliberare primii care au dat de veste au fost porcarii, a căror porci murise în urma acestei eliberări. Dracii, în drumul lor spre adânc, au cerut să mai posedeze câteva clipe niște porci, iar porcii aceștia au sărit într-o râpă unde au murit. Isus a permis acest lucru pentru ca cei din Gadar să aleagă între El și presupusa pagubă, pentru că alegerea lui Isus presupune întotdeauna un cost (renunțarea la păcat).
Porcarii au fugit în cetate și au vorbit despre un “tip ciudat” care le-a omorât porcii (echivalentul poftelor firii păcătoase – Isus a declarat război acestora), dar nu au vorbit și de faptul că demonizatul acela celebru, care pusese stăpânire pe cimitirul lor și pe o bună parte din țară, fusese eliberat. Porcarii L-au denigrat pe Isus. Atunci toți din cetate au ieșit și i-au cerut lui Isus să plece. Mulți Îl etichetează greșit înainte de a-L cunoaște. Mulți aleg porcii vieții în locul lui Isus, mulți caută viața în mizerie și apoi se miră de efectele ei dezastroase.
Interesant este că Marcu ne spune cum mai apoi fostul demonizat a început să spună și el ce i-a făcut Isus și cum l-a salvat și de acum toți se minunau, nu mai erau supărați pe Isus. Parcă L-ar fi vrut înapoi. Vedeți, contează mult la cine privești când e vorba de Isus. Sunt unii care zic că L-au întâlnit, dar ei fiind porcari (simbolul oamenilor de nimic), L-au reprezentat sau descris greșit pe Isus. Important este să privești la cei în care se vede forța de vindecare și de iubire a lui Isus și nu la denigratori, la cei care zic că L-au întâlnit dar își iubesc în continuare porcii (adică păcatele).
Cu prețuire,
Toni Berbece