Măi oameni buni, îmi scrie un pedofil un mesaj prin care încercă să-mi spună ce chinuit este el de faptul că nu e înțeles și că nu-și poate manifesta poftele liber, că societatea este așa de “închuiată” și nepregătită pentru a-i accepta pe ei. Cumva ne vor copiii puși pe tavă, la discreția minților lor bolnave. M-am simțit ca și cum un criminal în serie mi-ar scrie că nimeni nu-i înțelege pofta de a ucide.
Pedofilii își pregătesc terenul, o societate care deja s-a arătat tolerantă față de cele mai crunte scârboșenii va tinde să îi “înțeleagă” și pe ei. Vor veni cu bine cunoscutul argument: “Ce vină avem că așa ne-am născut?” Schilodirea trupului și a sufletului unui copil vi se pare ușor de îndurat de către el și părinți? Tocmai s-a sinucis în Olanda o adolescentă care nu a putut trece peste un abuz sexual din copilărie.
Oameni buni, sunt pofte care oricât ne-ar măcina, oricâtă plăcere ne-ar aduce și oricât de tentante ar fi pentru noi, trebuie să luptăm cu ele și să le alungăm din mințile și trupurile noastre, pentru că sunt pofte rele care ne distrug pe noi și pe alții, iar pentru această luptă psihico-fizico-spirituală avem credința în Cristos, care ne poate ajuta, motiva și împuternici să o facem. Sună, pentru cei măcinați de pofte, un pic irealist, dar asta e singura soluție care funcționează. Biblia ne spune următoarele: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei (Galateni 5:24).”
Medicamentele, terapiile psihiatrice și altele poate că nu au funcționat în dreptul tău, dar sunt milioane de oameni care mărturisesc că prin rugăciune și citirea Scripturii, prin credința în Cristos, ceva miraculos s-a întâmplat în mințile lor, iar acest fenomen se numește “metanoia”, schimbarea minții, iar în română cuvântul folosit (traducerea pentru grecescul metanoia) este pocăință (pe filieră slavonă).
Un politician “luminat” de la noi, votat în masă și de unii creștini, spunea că societatea românească nu e gata să îmbrățișeze un anume păcat. Rolul Bisericii și al oamenilor de bine este ca societatea să nu fie niciodată pregătită pentru a îmbrățișa un anume păcat. Românii, nu vor “evolua” în direcția aceasta grotească, primitivistă, păgânistă pe care desfrânații o numesc “progres”.
Luptați acum, pentru că dacă se sparge barajul moral, ne vom trezi cu tot mâlul urât mirositor în casele noastre, în grădinițele și școlile noastre, pe străzile noastre și chiar în Bisericile noastre!
Cu prețuire,
Toni Berbece