Eram un adolescent când am hotărât să merg într-o tabără creștină. Acolo erau și mulți tineri și adolescenți americani. Unui prieten din tabără i s-au aprins călcâiele după o americancă și a venit imediat la mine să mă întrebe despre ea. M-a întrebat ce părere am, dacă merită să investească. Eu i-am spus că, sincer, nu merită să înceapă o astfel de relație pentru că acea fată foarte curând va pleca în America și nu va ști când o va revedea. Pe vremea aceea nu erau modalitățile de comunicare ca astăzi.
După ce l-am sfătuit pe acel tânăr să nu se îndrăgostească de o americancă, cine credeți că era îndrăgostit a doua zi de una dintre ele? Eu. A doua seară mi-am luat chitara și m-am dus să cânt singur pe o buturugă pe care obișnuiam să-mi petrec seara. Acolo a venit și o americancă și ușor, ușor am început să mă îndrăgostesc. Deși rațiunea îmi spusese să nu o fac pentru că voi suferi din cauza distanței totuși am făcut-o. Atunci am realizat pentru prima oară că inima învinge de departe rațiunea și că a te îndrăgosti este o forță mai rapidă decât viteza sunetului sau a luminii.
Relația cu fata aceasta într-adevăr nu a ținut pentru că nici nu ne-am cunoscut bine că ne-am și luat la revedere, apoi am încercat să comunic cu ea, dar după ce am cheltuit vreo 20 de dolari pentru nici două ore de vorbit în America, mi-am dat seama că trebuie să-i ceri mamei să vândă casa ca să o pot cunoaște pe cea după care inima o luase din loc.
Încă de pe la vârste foarte fragede orice copil începe să-și antreneze inima în acest sport al inimii. Îmi aduc aminte că băiatul meu avea câțiva ani când devenise extrem de atașat de o reclamă cu o doamnă blondă, care prezenta nu știu ce produs, iar după o vreme a declarat în fața tuturor că acea doamnă este iubita lui. Nu știu dacă avea 3 anișori. Deci iată că de mici începem să ne încălzim inimile. Dar asta nu înseamnă că e normal să ne îndrăgostim de câte fete vedem și cât de des putem. Și îndrăgostirea asta trebuie să aibă o limită. Chiar și inimii trebuie să i se spună stop.
Inima uneori este ca un cățeluș pe care îl cumperi și când ieși afară cu el vrea să se joace, să miroase și să lingă pe toată lumea. Adolescența este cea mai grea perioadă a vieții pentru că atunci înveți, ori să fii înfrânat, ori să nu fii. Ori înveți să îți ții în frâu poftele, plăcerile și tendințele inimii, ori le lași de capul lor și ajungi un adult care nu știe să-și spună NU.
Solomon deși se maturizase și de acum era regele unei națiuni prospere totuși rămăsese un adolescent căruia i se aprinde inima după câte vedea. Și ajunge să spună în cele din urmă: Păzește-ți inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieții (Prov.4:23). Apoi cu amărăciune spune: Și am găsit că mai amară de cât moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă și un laț, și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea (Eclesiastul 8:26).
Mai de temut și mai amară decât moartea este femeia stricată/bărbatul stricat a cărei inimă este o capcană. Tot Dumnezeu este cel care te ferește de o astfel de persoană, dacă ale tale căi Îi sunt plăcute Lui. Dacă te-ai încrezut în El, cu siguranță te va feri, ori de acel, ori de acea, care ar fi putut să-ți distrugă viața.
Viața curge din inima ta și dacă nu știi spre cine să-ți canalizezi această viață vei ajunge să o verși și să o irosești pe perosane care nu merită. Viața ta trebuie să fie îndreptată spre perosana pe care Dumnezeu ți-a pregătit-o așadar nu o lăsa să curgă spre sute ca apoi să nu mai știi să oprești robinetul. Când simți ca adolescent că inima se înfierbântă spune-i: ”Hai să așteptăm și să Îl întrebăm pe Tata dacă a sosit timpul și dacă este persoana potrivită!” El cu siguranță că-ți va răspunde într-un fel sau altul.
Mie când începea să-mi placă în adolescență de vreo fată mă rugam să nu mă lase Dumnezeu să investesc în relații care nu-s pentru mine și Îl rugam pe El să mă îndepărteze de acea fată, sau ca acea fată să se îndepărteze de mine, și chiar dacă uneori m-a durut,totuși azi văd cât de bine mi-a fost și ce mi-a pregătit Dumnezeu. Am avut încredere deplină în El și El nu m-a dezamăgit.
Cum spunea Wurmbrand: ”Secretul unei căsnicii fericite este acela de a ne îndrăgosti de nenumărate ori de aceeași persoană.” Așadar inima trebuie să iubească persoana primită în dar de la Dumnezeu cu toată energia ei.
Așadar, încrede-te în Dumnezeu și nu stărni dragostea până nu vine de la Cel de Sus, care hotărăște când ți-a venit timpul. La unii mai devreme, la alții mai târziu.
Cu mult drag,
Toni Berbece.