Category: Fără categorie

Prima vizită împreună la Paris a fost acum 18 ani, eu lucram la o firmă care m-a trimis în instrucție la cursuri în capitala iubirii. Din diurnă și din salariu i-am cumpărat bilet și Gabrielei să vină în ultimul weekend al șederii mele la Paris. Îmi aduc aminte că șefa companiei m-a întrebat: “Nu dai cam mult să îți iei și soția cu tine?” Era într-adevăr un salariu destul de mare plus diurna cât încă un salariu, dar aș fi dat și un milion de euro doar ca să fiu cu ea, să împărtășesc orice plimbare, orice vizită, orice priveliște, orice mâncare doar cu ea. Îmi aduc aminte că nici n-am vrut să văd aproape nimic din Paris până n-a venit ea. Așa am rămas și după 18 ani, împărțim totul, de la bucurii până la necazuri. Nu putem dormi separat nicio noapte, nu putem tăcea unul față de altul nicio clipă, nu ne putem separa în ceartă sau indiferență niciun ceas. La noi sufletele chiar s-au lipit, iar trupurile se atrag ca doi magneți în permanență.

Am auzit o explicație tare frumoasă la Charlie Kirk, cum că bărbatul la nuntă se îmbracă ca la înmormântare, în costum negru, pentru că el trebuie să fie cel care moare față de poftele și plăcerile sale ca să o slujească pe soția lui. Hristos a spus același lucru, că bărbatul trebuie să-și iubească soția cum și-a iubit Hristos Biserica și s-a dat pe sine pentru ea. Când Mântuitorul nostru ne dă această poruncă vă dați seama cum ar trebui să ne iubim soțiile? Mă uitam la un video cu un tip din altă religie care comunica cu soția lui printr-o tablă de scris, doar așa avea “dreptul” să-i vorbească și mă gândeam la influența binecuvântată a creștinismului asupra familiei. Ce har să fim creștini. Biblia zice că cel care va lăsa pe mama și tata și orice altceva pentru soție trebuie să fie soțul. Dacă el dă această pildă de sacrificiu și iubire va fi urmat cu sfințenie de soția lui cu siguranță.

Închei cu o mustrare pentru “creștinii” noștri de 2000 de ani, românii noștri care încă sunt pe primele locuri în Europa la bătut femei, se zice ca una din 3 femei este bătută. Degeaba faci semnul crucii cu aceeași mână cu care îți plesnești soția, degeaba pupi icoane cu aceleași buze cu care o blestemi și o înjuri. Degeaba mergi 15 ore la coadă la moaște dacă când te îmbeți mai apoi îți bați toată casa de la soție la copii. Degeaba ai duhovnic și bei apă sfințită dacă umbli la amante și la prostituate. Nu uita creștine ca adevăratul creștin nu își bate nevasta, n-o jignește, n-o înșeală, ci o iubește cum și-a iubit Hristos Biserica. Haideți să fim creștini, abia apoi să ne lăudăm cu acest nume sfânt!

Cu prețuire,
Toni Berbece

P.S Maine [19.10.2025] ne puteti asculta in Capitala Iubirii de la ora 14:30 la adresa: 287 Rue Marc Sèguin 77190 , Damarie les Lys, Paris, France

Azi dimineață ne-am trezit speriați de apelul unor foarte buni prieteni care locuiesc în apartamentul în care și noi am locuit 2 ani, ne-au anunțat că în fața blocului lor au explodat câteva apartamente. Bubuitura a fost atât de mare încât blocul de peste bulevard s-a mișcat zdravăn, căzând obiecte de pe masă tocmai de la etajul 8. A fost fix ca un cutremur destul de puternic de câteva secunde. În cel mai scurt timp locuitorii din blocurile dimprejur au ieșit afară speriați. După acest apel soția și-a adus aminte că un verișor de-al ei locuiește în blocul cel mai apropiat de cel cu explozia, la etajul 4. L-a sunat, era afară foarte speriat împreună cu copilul, ne-a anunțat că pompierii deja evacuau elevii din Liceul Dimitrie Bolintineanu (unde eu și soția am făcut liceul).

În concluzie, pentru o explozie destul de mare a câteva apartamente un întreg cartier a fost scos din case, e forfotă mare, oamenii sunt speriați, am văzut mame cu bebeluși în brațe, e frig, sperăm să nu fie victime, ne îngrijorează starea celor din apartamente, ne rugăm pentru ei, ne rugăm să fie bine, așteptăm în rugăciune răspunsuri. Totuși, cine mai vrea război cu orice altă țară? Când explozia a doar câteva apartamente a creat atât de multă frică, durere sau chiar victime. Cine mai vrea să bage bățul prin gard și să declare război când de fapt trebuie făcute eforturi pentru pace. România e una dintre cele mai apropiate țări de război, dar din anumite cauze (pe care le cunoaștem și noi), Trump și Putin se vor întâlni în Ungaria pentru noi negocieri de pace. Din păcate nu în București, deși s-ar fi putut, însă noi ne-am pierdut credibilitatea din cauza rușinii recente în care am fost pe buzele tuturor ca cei care am acționat ca o țară cu o “democrație” hibrid.

Zilele trecute mă uitam la un clip din Ucraina cu o Biserică care Îl lăuda pe Hristos în stradă, după ce orașul lor a fost bombardat, acolo erau sute de case și apartamente spulberate, între cei care lăudau pe Mântuitor în stradă erau oameni răniți, proaspăt bandajați, dar toți vădit afectați. Așadar, haideți să nu mai bagatelizăm războiul, haideți să nu-l dorim, să nu-l căutăm, să nu ne aruncăm în el ca și când ar fi o joacă, că la primele bombe și apartamente spulberate ne trece la toți “cheful” de încordare pentru război. E de preferat pace și ne rugăm pentru ea. Duhul Sfant încă strigă prin profeți: “Mijlociți, mijlociți pentru România, căci se aud arme de război, se cere sânge, sângele copiilor voștri, dar dacă voi strigați, Dumnezeu se poate îndura de voi, strigați, căiți-vă, căutați sfințirea și pacea!” De va veni războiul, ne rugăm pentru viețile noastre, ne rugăm ca țara noastră să nu fie folosită ca și carne de tun, să fie demnă și să nu se lase aruncată în luptă ca și când viețile noastre, ale românilor, n-ar avea valoare. Nu, nu suntem sclavii Europei, poate apărătorii ei sau ai creștinismului din ea, da, dar niciodată carnea de tun a nimănui. Ne rugăm pentru protecție!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ea este sfătuitorul meu cel mai de preț, Dumnezeu a pus atât de multă înțelepciune și discernământ în ea cat într-o armată de sfetnici și consilieri. Cuvântul ei are mare greutate înaintea mea pentru ca izvorul ei de înțelepciune este din Hristos. Mă sfătuiește atât de bine, în dragoste și supunere, nu în impunere și autoritate, ci în respect și iubire. Dumnezeu a pus prin Duhul Sfant peste ea un dar de discernere care mă ajută enorm, ne slujim reciproc prin darurile primite, totul spre a fi de folos Bisericii și celor din jur.

Ea este tăria mea de la Dumnezeu, când mă unesc cu ea în rugăciune simt ca m-am unit cu o întreaga armată, împreună suntem de două ori mai puternici și gata de orice bătălie spirituală. Diavolul știe ce putere a așezat Dumnezeu în unitatea dintre bărbat și femeie de aceea caută să-i oprească cu orice preț din a se ruga, din 1552 din familii care practică rugăciune la comun în mod frecvent, una singură a divorțat, deci rata divorțului este spre 0 în familiile care se roagă. Dar aceste familii are rugăciunii nu înving doar divorțul, ci sunt extrem de productive prin iubire, aportul adus comunității și prin calitatea vieții pe care o trăiesc, pe aceste familii sprijinindu-se multe altele.

Ea este desfătarea mea. Când am o zi grea mă gândesc ca ajung acasă la ea, la bucuria mea, la cea a cărei prezență emană pace, liniște, iubire și respect. Cel mai mult îmi plac plimbările lungi alături de ea, dar fără telefoane. Doar noi doi și Dumnezeu. Familia trebuie să fie Edenul rămas pe pământ, ea este chipul lui Dumnezeu, adică plămădirea vieții în liniște și pace, ea trebuie să fie “proiectul” viabil al lui Dumnezeu pentru o lume a haosului și a morții. Dacă lumea formată din 8 miliarde nu trăiește în haos este pentru ca familia menține ordinea, respectul, iubirea și buna înțelegere. Familia este școala aceea în care oamenii mici învață să fie oameni mari.

Ce e familia pentru tine?

P.S. Am primit această poză în comentariile la o postare de la Marșul Apărătorilor Credinței, cineva ne-a surprins astfel, mereu conectați prin priviri, vorbe sau gânduri. Mereu împreună, căci suntem un singur trup unit tainic de Dumnezeu.

Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece