Eram în liceu când profesoara de muzică m-a rugat să particip la un concurs muzical. M-a lăsat să-mi aleg piesa pe care să o interpretez iar când i-am cântat-o a făcut ochii mari și mi-a spus că nu pot cânta așa ceva. Nu erau cuvinte nepotrivite în ea sau jargouri indecente, ci era un cântec despre Dumnezeu. Dacă aș fi cântat unul din hit-urile promovatoare de nonvalori sigur m-ar fi lăsat să particip la acel concurs. Mi-am dat seama că unii încă n-au ieșit din comunism, încă trăiesc în frica de a vorbi despre credință sau despre tovarășul suprem decedat de mult. Unii din păcate sunt ca și copii traumatizați care se feresc chiar și atunci când cineva de lângă ei ridică mâna pentru a-și aranja părul.
Zilele trecute am primit o invitație să cânt la casa de cultură a unei comune din țărișoara noastră. Am așteptat ultimile detalii însă am primit spre surprinderea mea un mesaj că nu se mai ține acel concert la casa de cultură deoarece primarul a spus că nu permite unui alt soi de credincioși să închirieze Casa de cultură și oricum aceasta este special amenajată pentru parastasele preotului din sat. Păi ce să ne mai mire că tinerii noștrii dau năvală în discoteci dacă Casele de cultură au contract cu popa ca să-și facă parastasele și pomenile în ele. Dacă în Casa de cultură nu poți vorbi deschis despre Dumnezeu atunci unde? România nu recunoaște doar ortodoxismul ca religie creștină ci și alte ramuri ale creștinismului benefice și importante pentru societate. Dacă din cultura noastră nu face parte și Dumnezeu atunci suntem în cădere spre fundul prăpastiei.
Ce aș schimba la felul în care își trăiește românul credința? Aș schimba aproape tot și aș începe de la implicarea credinței în toate sferele, inclusiv în cea muzicală. De ce cântăm pe melodii chiar frumoase tot ce înseamnă viață, de la dragoste până la dramă și nu putem cânta și despre moralitate și Dumnezeu? De ce în unele Biserici se cântă pe nas versuri de multe ori greu de înțeles și pe o muzică puțin atractivă, iar ca să cântăm toate nimicurile există o industire de miliarde de euro?
De ce la nunți oamenii sunt stânjeniți când este pomenit Dumnezeu sau când se cântă ceva despre Dumnezeu? Pentru că de multe ori beția și curvia este la ea acasă și normal că nu poate fi suportat acel Nume care ne aduce aminte să trăim frumos și curat.
M-a contactat directoarea unui liceu într-o zi și m-a rugat să cânt în deschiderea unui bal al bobocilor. Am fost dispus să mă duc să-mi instalez tot echipamentul de sunet, să muncesc câteva ore doar pentru a le cânta acelor copii câteva melodii din care ar fi avut cu ce să rămână, însă tot directoarea m-a rugat să nu mai vin pentru că consiliul liceului nu a aprobat acest concert deoarece au chemat o cântăreață care mai mult dansează aproape dezbrăcată pe scenă decât cântă. M-a durut că pentru lucrurile de valoare se pune interdicție, iar pentru lucrurile care le dă copiilor cale liberă spre depravare se dă acceptul în unanimitate.
Dragi români credința creștină nu se trăiește doar între cei patru pereți ai bisericuței pe care o frecventăm de paște, crăciun, botez, nuntă sau înmormântare, sau când e adusă racla vre unei moaște, ci credința creștină se trăiește zi de zi în orice aspect al vieții.
Aș vrea acum să redau acel pasaj din Biblie care l-a făcut pe Sfântul Augustin să-și schimbe viața și să devină dintr-un om de nimic un mare Sfânt al Bisericii prin care Dumnezeu vorbește și azi: ”Să trăiți frumos ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în curvii și în fapte de rușine, nu în certuri și pizme, ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească pentru ca să-i treziți poftele” (Romani 13:13-14).
Doamne ajută!
Cu drag și prețuire,
Toni Berbece.