Imediat după primele 10 porunci, în următorul capitol, avem o judecată hotărâtă de Dumnezeu prin care se oferă o foarte mare protecție femeii însărcinate și pruncului ei (Exod 21:22-23). Dacă cineva lovea o femeie însărcinată, iar pruncul ei murea, se plătea viață pentru viață. De ce? Pentru că Dumnezeu consideră fătul ca fiind persoană și nu ca un apendice pe care-l poți scoate din tine când vrei. El știe mai bine ca oricine că acel embrion este deja om.
Dumnezeu le spune apoi copiilor Săi să nu cumva să-și aducă copiii jertfă lui Moloh, pentru că astfel vor pângări Numele Lui (Leviticul 18:21). Metoda de “avort” din vechime, când nu exista chiuretajul (uciderea pruncului în burta mamei), era aceea de a arunca pruncul în focul dinaintea statuii lui Moloh sau chiar de a-l pune pe brațele de fier ale statuii care erau încinse la maxim, astfel copilul murea în chinuri groaznice, dar ei se mințeau că l-au adus jertfă. Când de fapt scopul era de a scăpa de un copil nedorit cum se procedează și azi. Mai mult de atât, Dumnezeu le spune că unul dintre motivele pentru care a distrus popoarele din Canaan, care au locuit înaintea lor acolo, a fost și faptul că își ucideau pruncii.
Hristos spune că cine va face rău micuților e mai bine să i se lege o piatră de gât și să fie aruncat în mare, iar tot El spune că cine primește un micuț în Numele Lui, Îl primește chiar pe El.
Așadar, Biblia condamnă vehement avortul sau omorârea pruncilor nenăscuți, iar uciderea lor se plătea cu moartea. Nu doar că cei care ucid copii nu sunt creștini, dar acești oameni au în ochii lui Dumnezeu mâinile pătate cu sânge. Dacă au făcut acest păcat când mintea lor era întunecată de Satana se pot căi de păcatul lor și pot găsi iertare, dar sunt unii părinți și medici setoși de sânge, în ziua judecății aceștia vor fi niște ucigașe în serie împreună cu toți cei care au contribuit la uciderea pruncilor.
Clar și limpede din partea lui Dumnezeu!
Cu prețuire,
Toni Berbece