Pe Titanic a existat un cuplu, Isidor și Ișa Straus, când vaporul a început să ia apă, Ișa a primit un loc în barca de salvare, l-a sărutat pe Isidor după care a pășit în ceea ce i-ar fi salvat viața, dar imediat a sărit înapoi la Isidor și i-a spus: “Mi-a trebuit o secundă să-mi imaginez viața fără tine și mi-am dat seama că nu pot trăi nicio clipă fără să nu te am, așa că am venit să murim împreună!”
Gestul acesta nu ar fi fost făcut niciodată pentru un tiran, pentru un soț rău, ceea ce a făcut-o pe Ișa să sară lângă Isidor și să înfrunte moartea împreună a fost tocmai iubirea acestui om, pentru că doar dragostea e mai tare decât mortea, nimic altceva.
Vorbeam cu un tânăr proaspăt căsătorit care avea ceva probleme cu proaspăta lui soție și mă întreba care e soluția ca ei să se înțeleagă. I-am spus că nebunia dragostei este să obțină totul dăruindu-se în întregime. Iubirea nu ține discursuri, iubirea este în întregime practică, Cristos nu prea a vorbit despre iubire decât în propoziții foarte scurte și simple, El a trăit-o în cel mai profund mod posibil, de aceea Pavel ne spune să ne iubim soțiile nu cum a spus Cristos, ci cum a făcut-o Cristos cu Biserica Sa.
Închei cu exemplul unui cuplu londonez care a fost prins în cel mai crunt atac cu bombe incendiare al Germaniei asupra Angliei în Primul Război Mondial. Acest cuplu foarte înaintat în vârstă nu a putut să fugă când a auzit sunetul sirenelor care anunță prăpădul, așa că s-au pus amândoi pe genunchi și s-au rugat. O bombă a incendiat și casa lor, când au sosit pompierii i-au găsit pe cei doi carbonizați pe genunchi, dar el o cuprinsese pe ea cu brațele ca și cum ar fi vrut să o protejeze de foc. Aceasta e iubirea, nu fuge, nu abandonează, nu caută binele ei, ci se dăruiește chiar și înaintea morții!
Cu prețuire,
Toni Berbece