Skip to main content

Învață mulțumirea…

Am primit multe jucării pentru copiii din Vaslui și Iași, m-am uitat printre ele iar pe unele chiar am vrut să le arunc, să nu mă duc la ei chiar cu “orice”. Dar nu am mai avut timp, așa că am dat tot ce am avut. Copilul din imagine a primit cea mai urâtă jucărie, o mașinuță de plastic “jerpelită” prin care fostul proprietar trecuse o sfoară albă căreia îi făcuse o mulțime de noduri, era mătuit plasticul de cât de uzată era, iar geamurile ei erau o amintire.

Dar băiețelul acesta ne-a arătat că mulțumirea nu constă în ce primim de la viață, în ce deținem sau în condiția lucrurilor pe care le primim. Un alt băiețel de lângă el a primit un tractor imens și super frumos, era aproape nou, dar lui nu i-a păsat, a fugit imediat în casă, s-a așezat pe covorul plin de pământ și a început plin de bucurie să se joace cu ceea ce a primit. Bucuria lui ne-a izbit pe toți, ne-a dat o lecție incredibilă despre viață, ne-a făcut să ne gândim la nemulțumirea noastră zilnică, la faptul că ne plângem atât de mult pentru că ne comparăm posesiunile cu alții. Detașarea de ce au alții, lipsa invidiei, mulțumirea, toate acestea au fost învățate de la un copilaș de câțiva ani.

De aceea Biblia ne zice că jertfa plăcută lui Dumnezeu este ca noi să fim mulțumitori, pentru că Dumnezeu nu poate fi mulțumit de un efort pe care noi Îl facem pentru El timp în care noi suntem nefericiți. Așa cum le-a zis evreilor, el nu mânca nimic din jertfele lor, dorea doar părtășia cu ei, căci a-i aduce ceva lui Dumnezeu având tristețe și nemulțumire în inimă e nonsens. Ce tată ar primi ceva din mâna unui copil nefericit? Ce tată ar fi fericit știind că primește ceva ce-l face pe copilul lui să se simtă obligat. El vrea mai presus de orice mulțumire. Așadar, fii mulțumitor cu ceea ce ai, iar mulțumirea va aduce un belșug necurmat în viața ta și Îl va face pe Dumnezeu să privească cu plăcere spre tine!

Privește fața acestui copilaș, uite-te în jurul lui, uite-te la ce are în mână și compară bucuria lui cu a ta. Care e mai mare?

Cu prețuire,

Toni Berbece