După înălțarea lui Hristos ucenicii au rămas cu “gura căscată” uitându-se în gol spre Cer. Li se tăiase firul, nu mai știau ce să facă și de unde să înceapă, deși Hristos le dăduse indicații clare. Dar le era greu fără El. A trebuit să vină un înger să îi urnească din loc, să-i întrebe: “Pentru ce stați și vă uitați…?”
Așa rămânem noi mulți după sărbători. În timpul acestora toată lumea face postări despre Hristos, toată lumea face urări, toată lumea cântă colinde, rămâi șocat să auzi în boxele de la mall câte un “Jesus”. Nimănu-i nu-i este rușine cu Hristos cel puțin până pe 25 decembrie. Însă după sărbători ce facem?
Vă spun eu, continuăm să-L proclamăm, continuăm cu postări despre El, continuăm să-l cântăm, continuăm să fim la fel de buni, la fel de darnici, la fel de primitori și la fel de plini de pasiune.
“Fanaticii” continuă cu Hristos și după 25 decembrie până pe 25 anul viitor și tot așa. Noi nu ne oprim. La noi nu trebuie să vină îngerii să ne închidă gurile căscate spre Cer, noi știm ce avem de făcut, mergem că ne așteaptă Bucureștiul cu Ferentariul lui și marginile României și apoi lumea toată ca să facem ucenici, adică oameni frumoși ca Hristos!
Nu vă opriți dragilor după 25, continuați cu Hristos! Ca în poza de mai jos, a sărbători nașterea fără a iubi crucea e ipocrizie, nașterea fără crucea, care ne rupe de păcat, e degeaba. El s-a născut dar a și murit, iar apoi a înviat ca tu să fii ca El, ca tu să moștenești Cerul!
Sărbători binecuvântate tuturor!