Nu te bucura când celui căruia știai că-i mergeau toate bine începe să cunoască strâmtorarea. Nu te bucura când cel care avea de toate începe să ducă lipsă, nu te bucura când cel care stârnea invidia multora începe să falimenteze. Bucuria aceea este una care te va face să-ți pierzi umanitatea și orice pic de compasiune.
Nu te bucura când cel care era cinstit și iubit de mulți din jurul lui e denigrat, nu te bucura când un om de nimic se ridică împotriva lui, nu te bucura când e vorbit de rău cel care e cunoscut ca neprihanit, pentru că astfel sufletul tău va fi părtaș denigrării, iar tatăl denigratorilor este cel care L-a denigrat pe Dumnezeu în ochii Evei.
Nu te bucura cănd cel neprihănit cade, nu te bucura când cel care era model și exemplu șchiopătează, ci pune mâna și ridică-l, pentru că un neprihănit în minus înseamnă sute de mișei în plus. Lipsa unui neprihănit e ca lipsa unui dop de la butoiul cu fermentația amețitoare, când sare dopul tot răul curge.
Nu te bucura de necazul, de lacrimile, de căderea, de falimentul, de pierderile, de boala aproapelui tău pentru că atunci ai devenit un om de nimic, frate cu nimicitorul și nu copil de Dumnezeu. Veghează la inima ta ca bucuria să fie curată, din Cristos, și nu o bucurie drăcească alimentată de distrugerile celui rău.
Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece