Skip to main content

“Buna ziua, fumați!”

Eram la o terasă cu familia ca să mâncăm o pizza unde am fost întrebat de chelner dacă fumez. I-am spus că nu pentru că sunt creștin. A început să râdă. A crezut că e o glumă și chiar i s-a părut una bună. Dar eu i-am spus că nu glumesc, sunt creștin, dar nu contrafăcut, nu de fațadă, chiar sunt creștin și eu am citit în Biblie, cartea noastră a creștinilor, că a-ți distruge trupul este echivalentul cu distrugerea Templului Dumnezeului tău, pentru că Dumnezeului nostru, Duhul Său Cel Sfânt, nu locuiește în locuri din piatră și lemn, ci în noi.

A plecat nedumerit. Sigur nu a mai avut cu nimeni discuția asta, chiar dacă a fost una extrem de scurtă. Ce mă deranjează pe mine la creștinismul pe care-l întâlnesc la tot pasul este faptul că este atât de contrafăcut, atât de falsificat, atât de neluat în serios, încât oamenii confundă contrafăcutul cu originalul, de fapt când ei întâlnesc un creștin autentic îl văd ca pe un ciudat, ca pe un fanatic, ca pe unul care ia prea în serios credința.

Obișnuiesc să binecuvintez oamenii spunându-le: “Să vă dea Dumnezeu sănătate!” Însă de când Bendeac a făcut mișto de expresia asta, adăugând și “Măicuța Domnului…”, oamenii râd când îi binecuvintez astfel, crezând că-l imit pe Bendeac. Mă doare când văd că oamenii sunt atât de repede dispuși să facă mișto de propria credință, să o terfelească, să o facă “un pamflet”, să o facă o glumă proastă. De fapt asta îmi spune că ei nu prețuiesc credința în Dumnezeu și nu au niciun sentiment pentru ea, pentru că eu nu aș face niciodată mișto de propria nevastă sau de propriul copil.

Așadar, trăim creștinismul sau doar declarăm că suntem creștini și habar nu avem ce presupune acest lucru? Bem, fumăm, ne drogăm, facem mișto de Dumnzeu și credem că putem fi creștini? Nicidecum, cine face aceste lucruri trăiește cea mai mare iluzie, iluzia unei credințe care mișcă, dar care e moartă de mult. Îmi e milă de oamenii care toată viața cred că sunt bine cu Dumnezeu, dar când vor ajunge dincolo vor realiza cât de departe erau de El, dar cel mai milă îmi e de oamenii care îi mint. Despre ei a zis Isus: Vai de voi, că nici voi nu intrați în Cer și nici pe alții nu lăsați să intre!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Pe dos…

Am văzut un cazino care purta numele “Paradis”. Milioane de oameni sunt distruși anual de această practică demonică, mii de oameni își pun ștreangul de gât după ce și-au lăsat familia în stradă pentru că au vândut tot pentru a pierde mai apoi banii în câteva minute. Ce “paradis” e acesta? Nu e mai degrabă iad? De ce aleg oamenii aceștia care dețin astfel de afaceri un astfel de nume? Oare nu pentru că sunt conduși de tatăl minciunii, Satana?

Am văzut firmă de țigări electronice care se numește “Promise” (promisiune). Când citești te gândești la ceva măreț, promisiunile de obicei conțin ceva bun, e un cuvânt plin de speranță. Dar firma asta de țigări ce promite? Cancer? Bani arși aiurea pentru a culege mai apoi boală? Cum să pui un astfel de nume la o firmă care omoară anual milioane de oameni prin acest viciu?

Am văzut o mișcare a sexualității care are ca drapel culorile curcubeului, curcubeu care conține o promisiunea Biblică, faptul că Dumnezeu nu va mai distruge pământul prin potop, însă păcatul acesta a produs distrugerea tuturor oamenilor prin apa cu exceptia a opt persoane si mai apoi cu foc a unor orașe antice. Acest paradox denotă o moarte a cugetului, cât de orb să fii ca să te folosești de un simbol care arată că Dumnezeu s-a mâniat pe lume din cauza desfrânării ei pentru a promova aceeași destrăbălare. Generalizând acest păcat oare nu-l sfidezi pe Dumnezeu? Oare nu cheamă această destrăbălare în masă focul mâniei Lui?

Cu prețuire,

Toni Berbece

În spatele unei femei fericite…

În spatele unei femei fericite va sta întotdeauna un bărbat care va ști să poarte povara frământărilor ei. Un bărbat care va ști să asculte, o ureche deschisă către soție înseamnă sănătate pentru mintea ei, pentru că prea multe griji o pot strivi pe interior.

În spatele unei femei fericite va sta întotdeauna un bărbat care va ști să o iubescă așa cum este și nu comparând-o cu puștoaice abia intrate în viață sau cu alte doamne. Iubirea nu poftește ce are altul, ci se concentrează pe ce are ea. Iubirea iubește începând cu tenul neted al tinereții până la ridurile și căruntul bătrâneții. De aici apar cele mai multe drame din viețile femeilor, un bărbat nemulțumit de trupul femeii lui e cât o viață de temniță grea.

În spatele unei femei fericite va sta un bărbat care va fi atent cu nevoile ei, o floare, un parfum, un articol de vestimentația, o cină romantică deschid porțile inimii femeii și o încarcă cu pofta de a continua și de a-și dărui în continuare comorile ei căte propria familie și către lume.

În spatele unei femei fericite va sta întotdeauna un bărbat care va munci cot la cot în toate treburile casei și va investi cu aceeași pasiune în copii. Femeia este dirijorul armoniei familiei, în mâna ei este bagheta ce dirijează farmecul vieții de familie. Când sub bagheta ei nu cântă nimeni ea e tristă, când la îndemnurile ei nu se mobilizează nimeni ea devine tot mai tăcută și tot mai împovărată de grijile casei. Umerii ei firavi se înconvoaie repede, de aceea bărbatul o va face mereu fericită când îi va lua din mână vasul, mătura, rufa murdară sau copilul din brațe și-i va spune: “Ai muncit destul, de aici mă ocup eu!”

Mai presus de orice rămân cuvintele Apostolului Pavel, care a spus: “Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum și-a iubit Cristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea!” Creștinismul este credința gentelmanilor și a femeilor iubite.

Cu prețuire,

Toni Berbece