Skip to main content

Mi-e ciuda…

Mi-e ciudă când credința ta se rezumă la făcutul unei cruci, dar te crezi expert în Scripturi și răspunzi la orice cuvânt de îndreptare cu: “Nu judeca!”

Mi-e ciudă când nu îți înfrânezi poftele în nicio privință, dar ridici pumnul spre Cer și zici că Dumnezeu e nedrept când trupul tău cedează sub povara viciilor.

Mi-e ciudă când zici că nu L-ai găsit pe Dumnezeu și te declari ateu, deși genunchii tăi nu au cunoscut rugăciunea, iar degetele tale nu au simțit plăcuta atingere a Scripturii.

Mi-e ciudă când zici că nu vrei să-ți schimbi credința în care te-ai născut deși nu e semn de credință în tine, ba din contră necinstești zilnic credința pe care zici că o ai.

Mi-e ciudă când zici că nu poți scăpa de viciile care te distrug, că nu ai putere, când cu inima te ții strâns legat de ele și doar cu gura le dai afară din viața ta.

Mi-e ciudă că-i construim lui Dumnezeu cea mai mare Catedrală construită vreodată de acest popor timp în care îl scoatem afară din viața noastră, mi-e ciudă că în inimi e tot mai mic, dar sălile de Biserici sunt tot mai mari.

Mi-e ciudă de multe, dar mă pun să mă rog… îmi va fi mai puțin ciudă și mai mult milă după ce mă voi ruga! Dacă și ție îți e ciudă pune-te să mijlocești pentru acest popor. Are nevoie de rugăciune mai mult ca orice!

Asia Bibi – nevoie urgentă de rugăciune

Asia Bibi este o pakistaneză, mama a cinci copii, care a fost condamnată la moarte pentru blasfemie deoarece a criticat credința musulmană în fața unor femei cu care lucra la câmp, care nu au vrut să bea apă din aceeași cană cu ea, ea fiind creștină, deci condiserată spurcată.

După opt ani de zile de închisoare, timp în care s-a judecat decizia condamnării la moarte și după asasinarea a doi politicieni, care o susțineau pe Asia Bibi, Curtea Supremă din Pakistan a eliberat-o pe această femeie. La aflarea acestei vești musulmanii radicali au pornit revolta. Însă au fost amenințați de autorități chiar cu intervenția armatei.

Se pare că presiunea musulmanilor radicali, care au făcut revolte naționale și au blocat orașele mari ale țării, i-au făcut pe procurori să facă recurs interzicându-i-se acesteia să părăseascâ țara. Bărbatul ei și cei cinci copii se ascund pe unde pot și cu toții se tem că Asia Bibi va fi omorâtâ în închisoare, deoarece acești musulmani radicali cer în continuu spânzurarea ei în pubilc iar dacă nu o vor obține amenință cu viloențe.

Asia Bibi și familia ei au nevoie de rugăciunile noastre, de altfel ca ea sunt milioane de alți credincioși din aceste țări. Așa arată o societate în care nu a pătruns lumina lui Hristos.

Doamne ai milă de Asia Bibi și de pakistanezi! Doamne protejează-i pe creștinii din aceste țări!

Când demonii cer milă

Văd în lumea întreagă cum se cere toleranță față de ceva ce nu aduce niciun bine, ci din contră doar neonorocire. Doar boală mintală și fizică, sminteala copiilor, care sunt intoxicați cu ideologii de gen și educație sexuală menită să-i deposedeze de puritate, manuale schimbate și, cum am văzut în occident, propagandă chiar pentru pedofilie, cu unchiul John căruia îi place să se joace cu părțile intime ale copiilor, dar e “normal”, că e secretul vostru (așa îi îndemna o cărticică pe copii).

Apoi, când un creștin se ridică împotriva spurcăciunii sar demonii ori cu jigniri de genul: “Homofobule, încuiatule, omul peșterii, fii mai deschis la minte, ce ai tu cu noi că și noi suntem oameni și avem drepturi!”; ori sar cu chemare la blândețe: “Dragule, fii mai blând, nu le mai spune chiar așa direct, tu nu ești bun ca Isus!”

Așa reacționau față de Hristos și la fel reacționează și față de ucenicii Săi. Erau demoni care, când Îl vedeau pe Hristos că se apropie, cereau milă prin gurile celor chinuiți, atenție demonii aceia care aruncau copii pe care-i posedau când în foc când în apă, demoni care distrugeau fără nicio milă oamenii. Sau o altă strategie era aceea de-L denigra pe Hristos, că de fapt El ar fi demonizat și că ar face lucrarea aceasta cu puterea dracilor, că nu ar avea duhul acela blând al lui Dumnezeu, că “răutatea” cu care el se raporta la forțele astea demonice nu era semn de curăție.

Am văzut atitudinea asta și azi, chiar printre “credincioși”, cei care se ridică împotriva răului sunt demonizați, iar cei ce tac și sunt toleranți, lăsându-l pe Satana să le distrugă casele și societatea, sunt de fapt oameni ai “iubirii”.

Unii au fost așa de “miloși” la Referendum dar vă spun, ei nu vor avea milă de noi și de copiii noștri, ne-am complicat lupta pentru că am fost miloși cu forțele întunericului, care domnesc peste acest veac mai spurcat ca altele.

Dragilor, nicio milă față de demonii care ne spurcă societatea. Vă readucă aminte ce ne-a spus Apostolul Pavel, că noi nu luptăm cu oamenii, ci cu duhurile răutății de peste cei ce se înfrățesc cu ei pentru promovarea spurcăciunilor (Efeseni 6:12). Afară cu ei din oamenii chinuiți, legați-i cu autoritatea lui Hristos prin rugăciune, până va veni El ca să facă curat definitiv vom mai vedea mulți și multe bătălii vom duce.

Curaj!