O bună perioadă de timp am lucrat în construcții, în domeniul amenajărilor interioare. Într-o zi m-a sunat o bătrânică pentru că voia să-și renoveze bucătăria și baia. Avea nevoie să-i schimb gresia și faianța. A picat bine această lucrare pentru că aveam mare nevoie de bani așa că m-am dus și m-am și apucat de treabă. Bătrânica era foarte sociabilă așa că zilnic îmi ținea de urât discutând diverse. M-a întrebat ce studii am și i-am spus că am terminat Facultatea de Teologie. A fost uimită că un popă, cum mi-a zis ea, pune gresie și faință așa că a început să-și cheme vecinele să mă vadă.
Fiica ei chiar a râs de ea că nu a crezut-o. O fi zis ori că nu a înțeles ea bine ori că mint eu, așa că a venit să mă vadă și să stăm de vorbă. Mă simțeam ca un animăluț dintr-o cușcă a grădinii Zoologice, venea zilnic câte un vecin să mă vadă. Însă cu doamna în vârstă am avut multe de discutat. A început să-mi pună tot felul de întrebări din Biblie și despre credința în Dumnezeu. Îmi pregătea în fiecare zi același prânz: două ouă prăjite, niște salam, un ardei, un castravete, o roșie și o cafea. Timp de două săptămâni am mâncat exact aceeași mâncare, însă aveau parcă de fiecare dată o altă savoare pentru că discuțiile cu această bătrânică flămândă după Dumnezeu îmi umpleau inima, sufletul, chiar și trupul.
Cele mai lungi pauze de masă le-am avut la această lucrare. Stăteam câte două ore de vorbă în timp ce mâncam și apoi continuam discuțiile în timpul lucrului. Cred că își pregătea în fiecare seară întrebările pentru a doua zi. Îi plăcea enorm să audă versete din Biblie. Când spuneam câte ceva din Scriptură mă întreba de câteva ori: Chiar așa scrie în Biblie? Aşa de frumos zice?
Într-o zi m-a trimis să iau ceva din cămară și când am deschis ușa cămării am rămas uimit pentru că avea pe interiorul ușii lipite sau scrise foarte multe citate ale unor filozofi renumiți. Am stat în fața acelei uși și am citit-o pe toată. Am și uitat ce m-a trimis să iau de acolo. Am aflat apoi că doamna a fost profesoară universitară de filozofie. Avea în fiecare cameră câte o bibliotecă cu cărți de filosofie.
Am rămas uimit de faptul că o femeie atât de deșteaptă încă nu găsise răspunsul întrebărilor ei, încă nu-și potolise foamea sufletească, încă avea frământări, iar acum găsise un tânăr care punea gresie și faianță și care a avut harul să-L cunoască pe Dumnezeu și pe care l-a prins ca pe un ultimul tren spre gara unde voia să ajungă.
Când am terminat de făcut treaba, am simțit un regret în inima ei. Dacă mai avea zece bucătării și zece băi m-ar fi pus să le renovez pe toate și nu pentru că ar fi avut nevoie, ci pentru a mai rămâne ca să discutăm despre Dumnezeu.
Înainte să plec m-a rugat un lucru. Să-i aduc o Biblie subliniată, o Biblie în care eu am subliniat cele mai importante versete pentru că mi-a zis că simte că nu mai are timp să o citească pe toată. A aflat că îmi place să cânt, că am înregistrat câteva albume și, deși am refuzat, mi-a platit unul doar să fie sigură că va intra în posesia lui. Mi-a spus că va pleca câteva zile dar când se va întoarce mă va suna cu siguranță. Sunt convins că m-ar fi sunat însă cred că a împiedicat-o ceva să o mai facă. Cred că a spus adio acestei vieți, dar cred că a intrat în posesia uneia mai bune.
Am simțit că Dumnezeu m-a trimis la acea bătrânică ca un mesager nu ca un lucrător în construcții. Cred că alergarea ei după Adevăr s-a încheiat cu bine. Că, deși nu a intrat în posesia unei Biblii subliniate, a crezut în Cristos iar acest lucru i-a adus mântuirea. Știu că mă voi întâlnii într-o zi cu această doamnă și împreună îi vom cânta lui Cristos cel care salveaza și pe ultima sută de metrii, sau chiar pe ultimul metru pe care omul îl mai are de parcurs.
Cu mult drag și prețuire,
Toni Berbece