Erau vremurile în care rufele se spălau în familie, nu pe internet. Azi divorțurile se anunță pe Facebook, certurile tot acolo se afișează, membrii familiilor dau comunicate unii împotriva altora, anunță că s-au certat și își afișează ura de parcă e vreun program de interes național. În anii ‘80 când oamenii se certau știau doar ei, până seara se împăcau și nu mai știa nimeni nici ce și-au zis, nici ce și-au făcut, ci totul se acoperea repede. Azi, când doi se ceartă, chiar dacă se împacă tot internetul știe că tot certați și dușmani sunt. Așadar, mai ușor cu afișatul de “scandaluri” conjugale sau de certuri în familii, chiar și bisericești. Cum frumos zice Biblia de Avraam, care nu s-a certat cu Lot pentru că ochii celor din Canaan erau pe ei. Acum cu atât de mulți ochi pe noi, ar trebui să fim modele mai mult ca oricând.
Erau anii în care nu se afișau toate mesele în oraș, toate excursiile, toate casele și mașinile luate, fericirea se trăia individual și nu stârnea atâta invidie și poftă în alții. Atunci, maxim câteva poze se făceau pentru albumul de familie, poze pe care le vedeau doar cei dragi. Azi trăim vieți mult prea fericite pe internet și mult prea triste în realitate. De aceea cred că anii ‘80 ne-ar prinde bine, când fericirea era pentru fiecare în parte și nu știam mare lucru despre alții, ci doar despre noi. Erau anii în care ne păsa cum se simt cei de lângă noi, nu cum se simte toată planeta când ne privește. Erau ani cu mai puțină laudarosie, dar mai multă fericire. Cred că secretul fericirii stă în a te afișa tot mai puțin cu ce ai și a trăi mai mult în liniștea și în tihna familiei, pe măsură ce înaintez în viață realizez tot mai mult asta.
Erau anii în care comunicam mai mult unii cu alții, mă refer la cei apropiați. Azi când ne adunăm, discuțiile se sting în 5 minute, căci apoi cam toți sunt pe telefoane. Era o glumă, dar tare adevărată: “Când soțul/soția nu te aude deși e lângă tine, dă-i mesaj că vede mai repede!” Am ajuns dependenți de telefoane, fără să știm, intrăm în panică când se descarcă bateria, intrăm în panică când rămânem fără net, vacanțele să fie în zone cu Wi-Fi, însă va veni o zi când sateliții vor cădea din cer precum stelele căzătoare, totul va arde, iar dincolo vom intra cei care am știut să mai iubim deși am fost încercați de răceală rețelelor de socializare. Nu ați observată că e mult mai ușor să jignești din spatele unei tastaturi sau al unui ecran, 99% dintre oamenii care m-au jignit pe telefon, în realitate când m-au întâlnit au fost blânduți și tare lingușitori. De aceea cred că azi e un mare test internetul acesta, să știm să ne înfrânam, să vorbim frumos și să-i iubim pe cei din jur a ajuns o grea provocare. Îmi e dor de anii ‘80, aveam doar 6 ani atunci, însă oamenii de atunci aveau mai mult timp unii pentru alții. Hai să ne întoarcem în vremurile în care chiar vorbeam, ne priveam în ochii și ne îmbrățișăm cu sinceritate, iar timpul de calitate împreună chiar era de calitate.
Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece