Skip to main content

Untitled

❗️Caz real – Vindecare prin basma/batista

Un domn din Târgu Jiu era pe moarte, efectiv avea convulsii din cauza virusului din “pandemie”, iar medicii nu-i mai dădeau nicio șansă. Copiii lui, care erau in București, au cerut o ungere pe basma/batista si au fugit la Târgu Jiu să o pună pe pieptul tatălui lor si să se roage pentru vindecarea lui (act găsit in Scriptură la Ucenicii Domnului Hristos – Fapte 19:11-12). Pe drum au avut un accident teribil în care o duba a căzut efectiv peste mașina lor. N-au pățit nimic si in cele din urma au ajuns la spital la tatăl lor. S-au rugat pentru el si a fost vindecat de Hristos.

Timpul a trecut, iar acest bărbat a urmărit slujba de pe Național Arena. După slujbă a fost întrebat ce părere a avut. La care a zis: “A fost totul minunat, dar s-a părut un pic ciudată partea cu basmalele!” Însă copiii i-au zis: “Tati, dar tu știi că atunci când erai bolnav în spital, pe moarte, chiar noi am pus o basma/batistă peste care frații și-au pus mâinile și s-au rugat si peste care au făcut ungere, batistă pe care am pus-o pe pieptul tău, iar astfel Hristos te-a vindecat?” La care acest domn a rămas fără cuvinte, n-a mai îndrăznit sa zică nimic pentru ca viata lui a fost salvata conform Scripturii, conform ungerii pe care Dumnezeu ne-a cerut sa o facem celor bolnavi (Marcu 6:13; Iacov 5:14-15).

Mulți oameni, care n-au citit Scripturile sau care au un creștinism ciuntit prin învățături sterile, care lovesc tocmai in puterea lui Hristos, vorbesc contra acestei puteri, care se manifestă și azi. Primii ucenici au vindecat prin rostirea credinței, prin basmale (batiste), șorturi, chiar prin trecerea umbrei, prin punerea mâinilor si prin ungere cu untdelemn. Noi trebuie sa trăim si astăzi ca ucenici ai lui Hristos fix ca prima Biserică, fix precum ucenicii lui Hristos au trăit-o. E ciudat ca tocmai creștinilor li se pare ciudat creștinismul. As zice sa ne apropiem de Hristos, de Duhul Sfânt si de Scripturi pentru a nu ni se mai părea ciudată puterea lui Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece