Vă aduceți aminte de familia de refugiati care s-a întors de la vama cu Ungaria în București pentru un control al sarcinii pentru ca cineva le-a spus ca-i putem ajuta si le-a dat un bilet cu numele nostru? Ei bine sunt cu noi de aproape 2 săptămâni si deja apar roadele. Tatăl celor cinci copii (unul încă nenăscut) ne-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi crestin așa ca noi, pentru că și-a dat seama că până acum n-a știut nimic de Hristos și despre cum trebuie să trăiești ca și creștin. A zis că vrea să facă tot ce scrie în Biblie, mi-a cerut una în ucraineană, deși știe si puțin română, însă înțelege mai bine în limba lui.
Ieri i-am ajutat să-si facă bagajul pentru a pleca în altă țară, copiii au fost încălțați din depozitul Misiunii Profides și am mai schimbat câteva vorbe, el a zis că vrea să se și boteze pentru că a văzut că oamenii aceștia botezați sunt altfel, iar la slujbele Bisericii a zis că simte mereu un foc care-i răscolește pieptul, a mai spus că așa a înțeles că Dumnezeu e real și că nu sunt doar vorbe. L-a simțit pe Cel care i-a mânat pe români să le facă bine. A zis că ei sunt o comunitate foarte mare acolo în Ucraina, lângă Odesa, iar despre dragostea românilor au aflat cu toții.
Ne vom despărți curând, însă rămân cu vorbele lui: “Dragi români, vă vom întoarce tot ce ne-ați dăruit!” I-am răspuns zâmbind că noi așteptăm să ne întoarcă Dumnezeu, pentru că El are mâna mai mare, iar mila Lui este fără margini. Vă las cu acest verset: “Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alții (Ioan 13:35).”
Cu prețuire,
Toni Berbece