Skip to main content

Am rămas fără frâne…

Îmi aduc aminte cum am traversat o mare intersecție fără a avea frâne la mașină, efectiv frâna era tare ca un pietroi, eu aveam undeva peste 80 la ora (fiind la o intersecție pe centura Capitalei), iar când am realizat ca intru printre mașini nu am făcut decât sa strig la Dumnezeu. Ca prin minune am trecut printre toate acele mașinile fără nicio zgârietură măcar pe caroseria mașinii. Putea fi un accident mortal, însă am văzut cum îngerul Domnului a programat fiecare mașina care a trecut ca intr-un video pe calculator cu o precizie milimetrică una pe lângă alta. Imediat după intersecție frâna si-a revenit, nici până azi nu știu ce s-a întâmplat cu acea frână, însă știu că Dumnezeu m-a ocrotit. De atunci am înțeles si mai bine rolul frânei în orice domeniu.

Mă uitam la generația care n-are frână la imoralitatea sexuală, voi stiați că 40% dintre femeile din România între 18 si 34 de ani lucrează în industria videochat-ului sau a vânzării trupului pe internet? Cum poți să construiești familii, cum poți să ai pretenția ca cei ce se vor naște din aceste doamne pot crește cu un simt moral dacă nu se schimbă ceva? Trebuie să înțelegem declinul moral al națiunii nostre când peste 500.000 de femei (cu 100.000 de mii mai mult decât lucrătorii în constructii) își vând trupurile nu doar pe internet, ci oriunde, oricând.

Mă uitam la generația care n-are frâu la droguri, alcool si orice viciu, m-a sunat o mamă disperată să-mi spună că a descoperit că fiul ei se droghează la o vârsta foarte frageda, iar in ultimele luni astfel de apeluri cresc vertiginos. O generație scăpată în droguri este o generație distrusă, dacă nu facem ceva ca părinți, ca Biserică, ca Stat, va trebui să construim mai multe centre de dezintoxicare decât spitale si pușcării la un loc, iar din aceste centre nu prea se mai scapă. Nu-i mai bine să prevenim decât să stam cu mâinile în sân în timp ce consumul de droguri a crescut cu peste 25% in ultimii doi ani? Oare nu-i îngrijorător acest lucru?

Mă rog pentru această generație, sufăr pentru ea, mă zbat pentru ea si vreau să salvez prin Hristos cât de mult pot. Zic si eu ca C.S.Lewis: “Când voi muri aș vrea ca Iadul să urle de bucurie că s-a retras un ostaș al Domnului din lupta!” La luptă vitejii Domnului, avem de cucerit suflete pentru Cer!

Cu prețuire,
Toni Berbece