Pe traseul Marșului Apărătorilor Credinței am întâlnit vreo două Biserici, iar într-una dintre ele era o slujba de nuntă. Pentru câteva minute nunta s-a oprit, iar preotul si slujitorii au ieșit în ușa Bisericii să privească Marșul, efectiv nimeni nu scotea niciun sunet, cred ca șocul numărului foarte mare de participanți si ceea ce strigam le-a adus o mare bucurie. Acolo nu mai eram ortodocși, catolici, penticostali, baptiști sau creștini independenți, ci eram exact ca in Cer, o mare gloata unită si spălată de Sângele lui Hristos. Atmosfera chiar era de Cer. Ne-am oprit într-o intersecție si am zis din nou rugăciunea “Tatăl nostru”, iar o femeie care stătea la semafor avea lacrimi in ochi, ne filma si zicea si ea rugăciunea.
Un tânăr căzut de la credință, atras din nou în lume de patimile si plăcerile păcatului, a simțit totuși un îndemn puternic de a veni la Marș. Mi-a povestit că atunci când a pășit in Piața Victoriei, unde peste 20.000 de credincioși se rugau, cântau si ascultau Cuvântul, a simțit că a pășit la propriu într-o altă lume, a zis că a intrat intr-un spatiu protejat, parca s-a lovit de un zid îngeresc, șocul a fost incredibil si l-a apucat groaza. A simțit prezența Cerului de peste noi.
Da, a sosit vremea ca Biserica să iasă mai des in strada, să facem chiar mai multe slujbe afară decât înăuntru, pentru că așa a început Biserica si acolo trebuie să ajungem din nou. Hristos nu ne-a făcut bec în tavan, ci torță în lume. E vremea să luminăm în intuneric, nu tot acolo unde Soarele neprihanirii deja luminează. A fi lumini acolo unde Hristos a luminat deja este o mare risipă, lumina luminează în intuneric, iar întunericul este afara, ieșiți dragi creștini pentru că așa vom fi de temut pentru Iad si o bucurie pentru Cer. Doamne ajuta!
Cu prețuire,
Toni Berbece