Eram pe o baltă la pescuit când din senin a început o discuție despre credință cu paznicul bălții. Pe unul dintre noi îl durea capul, iar paznicul ne-a zis că trece cu țuică. Noi i-am spus că nu bem iar el “s-a prins” că suntem creștini din aceia serioși. La care ne spune pe un ton foarte grav: “Așa-i că-i vai dacă vă despocăiți?” Am rămas uimiți cu toții de cât de serioasă știa că este pocăința acest om care se vedea că e era un pic amețit de alcool. Oare mai știu creștinii de azi cât de bine trebuie păstrată pocăința și că Diavolul abia așteaptă un pas gresit?
Aud de familii care divorțează din nimic, de la o ceartă, de la “neptrivire de caracter”, de la părerile mamei sau ale tatălui, de la bani sau de la planuri diferite. Păi, pe vremea copilăriei mele nu auzeai în comunitățile de creștini de familii divorțate, azi în multe comunități sunt mai multe femei abandonate decât cele tinere si necăsătorite. Oare nu sunt vremurile acelea din urma în care dragostea celor mai mulți se va răci, cum zicea Hristos?
Aud de tineri de prin biserici căzuți în beții, în patimi sexuale, în droguri și jocuri de noroc. De ce? Pentru că poate nu văd o credința autentică în jurul lor sau poate că li se pare pocăința a fi o joacă din care poți ieși oricând, dar Hristos spune că Diavolul caută pe cine să înghită. Deci el e cu ochii pe noi mai mult decât pe lumea care e deja a lui. Am văzut din păcate mulți oameni înghițiți de acest Diavol despre care a vorbit Hristos atât de serios, iar aceștia nu arătau deloc bine.
Solutia este cum zicea Pavel: “Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voinţa, și înfăptuirea” (Filipeni 2:12-13).
Cu prețuire,
Toni Berbece