Skip to main content

“Unde sunt copiii mei?”

Ieri a venit la consiliere spirituală (spovedanie) o tânără tulburată tare de un vis, a visat cum din Cer s-a auzit o voce care a întrebat: “Unde sunt copiii mei?” Apoi pe jos s-au văzut enorm de multe haine albe rămase pe pământ ca si cum trupurile din ele au dispărut, apoi a început o mare groază pe tot pământul, iar din Cer a început să plouă cu foc, era o imagine de iad, oamenii neavând unde să se ascundă, iar cei care au rămas au fost topiți de căldura aceea imensă.

Tânăra care mi-a povestit visul era îngrozită de ceea ce visase și a înțeles de aici cât de real va fi totul, cât de importantă este relația ei cu Hristos și cât de importat este să fim printre copiii Domnului, printre cei spălați de păcate și care se încred în El că vor fi salvați. Ne-am rugat împreuna, iar lacrimile de pocăință au fost reale și pline de pasiune pentru o viață curată cum Hristos ne-a lăsat în Scripturi.

Răpirea Bisericii și sfârșitul violent al lumii în care trăim va fi ceva real, prevestit cu mult timp în urmă de Biblie, iar Biblia are peste 600 de profeții din care aproape toate s-au împlinit cu o acuratețe incredibilă (profeții despre Imperii și Regi, despre popoare și persoane din toate categoriile și din toate părțile lumii cunoscute atunci). Așadar, dacă sute de profeții s-au împlinit, este clar că și profețiile sfârșitului lumii și a răpirii copiilor lui Dumnezeu la Cer se vor împlini, cel mai probabil foarte curând la cât de repede se pervertește pământul și la cât de repede duhul antihristic vrea să pună stăpânire pe el. Ești tu gata de plecare oricând? E cel mai probabil ca noi să fim ultima generație, șansele sunt enorm de mari, agitația naturii, autodistrugerea omenească, calamitățile, razboaiele, păcatele generalizate ca un cancer moral la nivelul națiunilor ne prevestesc că totul se va termina destul de rapid. Nu știm sigur clipa, dar trebuie să știm sigur de partea cui suntem. Ești de partea lui Hristos sau de partea Diavolului? Există doar două tabere, tu în care ești? Ai ales păcatul sau neprihănirea?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece
Text din Biblie: 1 Tesalonicieni 4:16-18

Oamenii cu mărunt nu sunt mărunți

Azi am fost la covrigărie, iar înaintea mea a venit o bunicuță cu un pumn de mărunt, când a vrut să i-l dea vânzătoarei, aproape tot mărunțișul s-a vărsat pe tejghea, o parte căzând pe podea. Vânzătoarea s-a uitat la ce mai avea în mână și a zis: “Sunt toți, ce doriți de ei?” Bătrânica a cerut câțiva covrigi, iar apoi s-a uitat la mine cu niște ochi calzi și demni, cu o privire plină de înțelepciune, care mi-a străpuns inima, spunându-mi că în ei se oglindește un suflet nobil.

Am știut dintotdeauna că oamenii cu mărunt nu sunt mărunți. Pentru că și mie mi-a cerut odată fiul meu de câțiva anișori un covrig și n-aveam niciun leu. Atunci i-am spus lui Dumnezeu: “Doamne, dacă exiști ajuta-mă să găsesc un leu!” M-am plimbat prin jurul blocului și nu am găsit nimic. Apoi am zis: “E Ok, știu că exiști și nu-i nevoie să-mi dai un leu, credința mea în Tine nu stă într-un leu!” La scurt timp Dumnezeu m-a umplut de binecuvântări.

Mi-am dat seama atunci că o mână plină de mărunt sau chiar goală e un test al credinței, care naște suflete nobile, iar apoi când Dumnezeu dă mașini cu sigla imprimată pe tetiere sau când dă tricouri cu căluți în piept nu te mai poți pierde, pentru că nu te-ai pierdut nici când nu ți-a dat nimic. Sărăcia e un test, la fel și bogăția, iar din fiecare poți strânge o comoară imensa pentru Cer. Din sărăcie strângi credința că Dumnezeu există și e acolo, chiar dacă nu dă lucruri pământești, ci doar strictul necesar, iar din bogăție aduni o comoară prin dărnicie, pentru că din ce ai primit spre administrare dai cu mână largă și celor care caută un leu prin buzunare sau în jurul blocului cum am făcut-o și eu.

Important este să înțelegem sezonul prin care trecem, fie sărăcie, fie bogăție, noi să ne încredem în Tata. Cum spunea si fratele meu, nu e bine ca cei săraci să-i hulească pe bogați susținând că toți trebuie să fie săraci, iar nici cei bogați să nu-i hulească pe cei săraci, susținând că sunt blestemați că n-au. Nici sărăcia și nici bogăția nu sunt virtuți în sine, ci ce faci în ele poate să aducă neprihănire în viața ta. Ești tu gata să-L lauzi pe Hristos fie în sărăcie fie în bogăție cum spunea Apostolul Pavel: “…căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește (Filipeni 4:11-13).”

Nu oamenii cu mărunt sunt mărunți, mărunți sunt oamenii care au și nu dau!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Ce să faci când vine

Când vine îngrijorarea, vorbește-i despre Dumnezeul tău, care a hrănit 600.000 de mii de oameni cu carne timp de o lună, carne de prepelițe aduse de vânt. N-au crescut o găină și n-au pus o cloșcă la clocit ouă, dar au mâncat cea mai fină carne și pâine timp de 40 de ani pe gratis. Oare nu avem același Dumnezeu care intervine în situații de criză?

Când vine boala, vorbește-i despre Dumnezeul care a făcut să crească carnea pe leprosul care mirosea a putrefacție, spune-i de ologul care a sărit din neputința lui, de fetita lui Iair care a fost chemată din morți, de Lazăr care a fost scos din mormânt după 4 zile de la moarte, când carnea-i era de mult mâncată de viermi. Nu lăsa boala să-ți vorbească despre puterea ei, ci spune-i tu despre puterea Medicului tău. Astfel vei avea putere în duhul să lupți în orice suferință.

Când vine trădarea și dezamăgirea din partea celor din jur, din partea celor de “încredere”, când vine la urechea ta denigrarea și simți izvorul tristeții în inima ta, spune-i despre faptul că Hristos pe cruce a vorbit despre iubire, deși era părăsit de toți, spune-i supărării să plece de la tine, deoarece în inima ta izvorăsc doar izvoarele de apă vie, pentru că niciodată nu te-a părăsit Tatăl Ceresc, care dă mângâiere celui părăsit si întristat. Spune-i Diavolului, care a venit să se ospăteze din tristețea ta, să plece la altă masă, înfometează-l pe cel rău și nu-l lăsa să se hrănească din dezamăgirile tale. Din gura ta să iasă doar izvoare de apa vie și vei avea mereu un ospăț de binecuvântare!

Cu prețuire,
Toni Berbece