Author: toniberbece

Ne intoxicăm zilnic urechile cu muzică și informații care ne îndeamnă la curvie, la infidelitate, la amante si amanți, la muritul cu borcanul de alcool la gură, la lăudăroșie și chiar la inchinare demonică. Nu realizăm că sufletul este supus la o tortură cum ar fi supus trupul dacă am mânca ceva stricat. Ne mirăm că din noi ies tot felul de gânduri de a-i distruge pe cei din jur, de a ne abandona soțiile sau soții, de a ne abandona copiii în ghearele viciilor, dar nu ne mirăm că ne înconjurăm urechile cu mizerii. Mă irită radioul și muzica românească cum mă irită mirosul de ou clocit, pentru că totul este despre curvie și “arsul” altora, iar mai nou o artistă care se laudă ca merge la Biserică si e mai specială în credința ei a scos o piesă plină de blesteme către cea care i-a furat iubitul. Mai nou ne si blestemăm prin cântece.

Ne intoxicăm zilnic ochii cu informații distructive, tot ce ne înconjoară are menirea să ne stârnească poftele devenind caii aceia bine hrăniți de care vorbea Profetul Ieremia:
“Sunt nişte armăsari bine hrăniţi şi aflaţi în călduri; fiecare nechează după soţia semenului său. Să nu-i pedepsesc Eu oare pentru aceasta, zice Domnul, să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam (Ieremia 5:8)?” Începe caldura si o dată cu ea începe moda destrăbălată a femeilor care se cer claxonate de ochii pofticioși. Ne lăsam conduși de instincte animalice si drăcești în loc să ne lăsam conduși de Duhul lui Dumnezeu, care ne cheamă la cumpătare si respect unii față de alții.

Ne intoxicăm zilnic sufletele cu ură, cu vorbe nimicitoare, cu drăcuieli și înjurături, cu gunoaiele lumii, cu tot ce va pieri într-o zi și nu investim în vesnicie, care este mai aproape decât credem. Zilele trecute într-un cimitir din România doi gropari au scos o bătrânică din mormânt, care arăta ca o mumie bine conservată, și pe ritmuri de manele sărbătoreau că oasele ei au văzut din nou lumina. Dar va veni o zi în care fiecare mort va ieși din groapă si nu pe ritmuri de manele, ci sub trâmbițele înfricoșătoare ale îngerilor vor sta înaintea Tronului de Judecată. Fiecare vom răspunde pentru ce am ales, bine sau rău, Hristos sau Diavol. Tu ce alegi zilnic?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Ieri a venit la consiliere spirituală (spovedanie) o tânără tulburată tare de un vis, a visat cum din Cer s-a auzit o voce care a întrebat: “Unde sunt copiii mei?” Apoi pe jos s-au văzut enorm de multe haine albe rămase pe pământ ca si cum trupurile din ele au dispărut, apoi a început o mare groază pe tot pământul, iar din Cer a început să plouă cu foc, era o imagine de iad, oamenii neavând unde să se ascundă, iar cei care au rămas au fost topiți de căldura aceea imensă.

Tânăra care mi-a povestit visul era îngrozită de ceea ce visase și a înțeles de aici cât de real va fi totul, cât de importantă este relația ei cu Hristos și cât de importat este să fim printre copiii Domnului, printre cei spălați de păcate și care se încred în El că vor fi salvați. Ne-am rugat împreuna, iar lacrimile de pocăință au fost reale și pline de pasiune pentru o viață curată cum Hristos ne-a lăsat în Scripturi.

Răpirea Bisericii și sfârșitul violent al lumii în care trăim va fi ceva real, prevestit cu mult timp în urmă de Biblie, iar Biblia are peste 600 de profeții din care aproape toate s-au împlinit cu o acuratețe incredibilă (profeții despre Imperii și Regi, despre popoare și persoane din toate categoriile și din toate părțile lumii cunoscute atunci). Așadar, dacă sute de profeții s-au împlinit, este clar că și profețiile sfârșitului lumii și a răpirii copiilor lui Dumnezeu la Cer se vor împlini, cel mai probabil foarte curând la cât de repede se pervertește pământul și la cât de repede duhul antihristic vrea să pună stăpânire pe el. Ești tu gata de plecare oricând? E cel mai probabil ca noi să fim ultima generație, șansele sunt enorm de mari, agitația naturii, autodistrugerea omenească, calamitățile, razboaiele, păcatele generalizate ca un cancer moral la nivelul națiunilor ne prevestesc că totul se va termina destul de rapid. Nu știm sigur clipa, dar trebuie să știm sigur de partea cui suntem. Ești de partea lui Hristos sau de partea Diavolului? Există doar două tabere, tu în care ești? Ai ales păcatul sau neprihănirea?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece
Text din Biblie: 1 Tesalonicieni 4:16-18

Azi am fost la covrigărie, iar înaintea mea a venit o bunicuță cu un pumn de mărunt, când a vrut să i-l dea vânzătoarei, aproape tot mărunțișul s-a vărsat pe tejghea, o parte căzând pe podea. Vânzătoarea s-a uitat la ce mai avea în mână și a zis: “Sunt toți, ce doriți de ei?” Bătrânica a cerut câțiva covrigi, iar apoi s-a uitat la mine cu niște ochi calzi și demni, cu o privire plină de înțelepciune, care mi-a străpuns inima, spunându-mi că în ei se oglindește un suflet nobil.

Am știut dintotdeauna că oamenii cu mărunt nu sunt mărunți. Pentru că și mie mi-a cerut odată fiul meu de câțiva anișori un covrig și n-aveam niciun leu. Atunci i-am spus lui Dumnezeu: “Doamne, dacă exiști ajuta-mă să găsesc un leu!” M-am plimbat prin jurul blocului și nu am găsit nimic. Apoi am zis: “E Ok, știu că exiști și nu-i nevoie să-mi dai un leu, credința mea în Tine nu stă într-un leu!” La scurt timp Dumnezeu m-a umplut de binecuvântări.

Mi-am dat seama atunci că o mână plină de mărunt sau chiar goală e un test al credinței, care naște suflete nobile, iar apoi când Dumnezeu dă mașini cu sigla imprimată pe tetiere sau când dă tricouri cu căluți în piept nu te mai poți pierde, pentru că nu te-ai pierdut nici când nu ți-a dat nimic. Sărăcia e un test, la fel și bogăția, iar din fiecare poți strânge o comoară imensa pentru Cer. Din sărăcie strângi credința că Dumnezeu există și e acolo, chiar dacă nu dă lucruri pământești, ci doar strictul necesar, iar din bogăție aduni o comoară prin dărnicie, pentru că din ce ai primit spre administrare dai cu mână largă și celor care caută un leu prin buzunare sau în jurul blocului cum am făcut-o și eu.

Important este să înțelegem sezonul prin care trecem, fie sărăcie, fie bogăție, noi să ne încredem în Tata. Cum spunea si fratele meu, nu e bine ca cei săraci să-i hulească pe bogați susținând că toți trebuie să fie săraci, iar nici cei bogați să nu-i hulească pe cei săraci, susținând că sunt blestemați că n-au. Nici sărăcia și nici bogăția nu sunt virtuți în sine, ci ce faci în ele poate să aducă neprihănire în viața ta. Ești tu gata să-L lauzi pe Hristos fie în sărăcie fie în bogăție cum spunea Apostolul Pavel: “…căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește (Filipeni 4:11-13).”

Nu oamenii cu mărunt sunt mărunți, mărunți sunt oamenii care au și nu dau!
Cu prețuire,
Toni Berbece