Skip to main content

Am bifat și anul acesta…

Am bifat si anul acesta un post al Paștelui, dar dacă continuăm tot anul cu postul de la Scriptură și de la Rugăciune, dieta aceasta sfântă nu ne va ajuta la nimic. Am auzit de îmbuibare de mâncare, dar niciodată de îmbuibare de Scripturi, pentru că Hristos a spus că ne rătăcim deoarece postim de la Scripturi, pentru că nu le “mâncam” zilnic și astfel dăm în orbire și rătăcire sufletească, așa au ajuns unii in perioada Paștelui nu la Biserică și nici la Preot/Pastor, ci la guru, care a mai făcut niște incantații peste ei, dar nimic despre viața de apoi și nevoia de sfințire. I-a binecuvântat peste păcate, e ca si cum ai da cu parfum peste hainele nespălate de ani de zi.

Am bifat și anul acesta un mers la Biserică și un luat de lumină, am pus candela aceea roșie de plastic, dar stinsă, pe sertarul cu amintiri, am pus-o undeva la întuneric si peste ceva timp va ajunge la gunoi, deci nu ne ajută cu nimic dacă nu luăm zilnic lumină din Hristos. Eu port mereu o candelă în suflet, iar aceea este Cuvântul, pentru că iată ce a spus Psalmistul: Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea (Psalmul 119: 105). Candele lumii acesteia se sting repede, dar Cuvântul Vieții nu se stinge niciodată.

Am bifat si anul acesta un Paște, dar a trecut și acesta fără să citim măcar una dintre Evanghelii, fără să memoram măcar un verset din câte a spus Hristos, fără să-I facem măcar o promisiune că vom fi ca El, fără a vorbi cu El măcar o secundă. Am bifat un Paște, am bifat o luare de lumină, am bifat un post și o slujbă, dar am ratat din nou șansa de a fi sfințiți și curățiți de curvii, avorturi, divorțuri, drăcuieli și înjurături, am ratat șansa de a fi sfințiți prin Cruce, am ratat șansa ca popor de a scapă de alcoolul care a curs iar râuri chiar de Paște, iar cel mai trist este că mulți vor rata si Raiul. În Iad vor ajunge mulți care doar au bifat sărbătorile creștine, dar fără a fi creștini. În iad vor ajunge mulți care au luat lumină de la o lumânare, dar niciul care a luat lumină din Scripturi. Creștinismul se trăiește tot anul, nu doar de Sărbători!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Cum și de unde se ia lumina…

Lumină nu se ia doar o dată pe an, ci lumina se ia de fiecare dată când deschizi Biblia. Dacă mergi o dată pe an să iei o lumânare aprinsă si ai grijă să nu o stingi până acasă, dar tot restul anului ții Biblia închisă și stingi lumina credinței prin păcat, atunci e degeaba. Cu un obicei creștinesc nu devii creștin, cum cu o floare nu se face primăvara.

Lumina nu se ia doar o dată pe an, ci lumina se ia mereu când prin rugăciune deschizi Cerul deasupra ta si coboară pe acolo lumina lui Hristos peste tine. Dacă ții cerul închis tot anul, dar deschizi o dată pe an ușa Bisericii pentru a lua o lumânare crezând că aceea te va sfinți atunci te înșeli. Spre iad merg mulți cu lumânări în mâini, pentru că în inimi au ură, minciuni, furt, bârfă, curvii și alte păcate. Diavolul e mulțumit dacă al tău creștinism se rezumă la o lumânare, cum și Hristos a dat clar de înțeles că nu cei ce mor cu lumânări la capul patului au viata de apoi, ci doar cei care trăiesc în neprihănirea Lui.

Lumina nu se ia doar în această noapte, ci lumina se ia în fiecare clipă când alegi să urmezi vocea Duhului Sfânt si nu vocea Diavolului. Degeaba duci azi o lumină în casa ta dacă nu socoți de acolo drogurile, alcoolul, țigările, pornografia, curvia si alte lucruri scârboase. Lumina aceea nu te va scuti de Judecată, ci din contră, va fi încă o dovadă că ai trecut pe la Biserică și că trebuia să înțelegi ceva. Dacă iei azi lumină, ia și învățătura lui Hristos cu tine, citește-o zilnic, roagă-te zilnic și atunci va avea sens ce faci. Altfel, va fi doar un alt gest irelevant făcut de “creștin nepracticant”. Tu ce fel de creștin ești și de unde îți iei lumina?

Hristos a înviat!

Cu prețuire,
Toni Berbece

El n-a murit…

El n-a murit ca să îl purtăm doar la gât pe o cruciuliță în timp ce în fapte se vede dumnezeul lumii acesteia, hoțul, care prin ura din oameni, L-a suit pe Cruce, ci a murit ca să-L purtăm în inimi și prin fapte să fim ca El. Nu-L putem cinsti de pe buze, în timp ce prin fapte Îl răstignim din nou.

El n-a murit ca să îl vizităm o dată sau de doua ori pe an la o Biserică din lemn sau piatră, ci a murit ca noi să fim Biserica, Trupul lui Hristos și nu un trup schimonosit de păcat si de Diavol. Credem că-L putem aresta din nou și-L putem ține închis în Biserici reci și goale, crezând că va sta cuminte acolo. Nu, ci va reveni ca Leu, ca Judecător și va zdrobi cu suflarea gurii Lui orice păcătos care L-a sfidat prin păcat.

El n-a murit că nu avea ce face în Cer, El n-a murit pentru niște oameni “neprihăniți”, care “n-au dat în cap nimănui” și “n-au furat nevasta sau soțul nimănui”, ci a murit pentru că cu toții eram vrednici de moarte și a trebuit să fie condamnat ca noi sa ne încredem în El si sa nu mai fim judecați.

El n-a murit ca să fie pus doar în poze și picturi înduioșătoare, ci a murit ca sa fie pus în inimi și cu El în inimi să producem neprihănire, care ne duce într-o lume unde lacrimi si durere nu vor mai fi. El n-a murit pentru o religie, ci pentru o relație cu tine. El a murit sa distrugă religia preoților care profitau de oameni si care promiteau raiul, dar conduceau oamenii prin păcate si lăcomii spre iad, El a urât ipocrizia religioșilor, care purtau simboluri sfinte, dar comiteau păcatele demonilor. Tu ce religie ai? A lui Hristos sau cea care îți permite beții, curvii, minciuni, răutăți și care totuși te minte că Hristos e cu tine?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece