Skip to main content

Cum să recunoști adevărații “sectanți”…

Un sectant nu-ți va pune Biblia în brațe ca să o citești, ci îți va spune că nu-i pentru tine să o înțelegi, când de fapt Hristos a spus clar că ne rătăcim pentru că nu știm Scripturile. Un sectant îți va prezenta adevărul parțial, doar ce-i convine lui, va scoate pasaje din Scriptură si va cita doar ce-i gâdilă lui urechile, de aceea fugi de Biserica aceia care nu te cheamă la citirea Scripturii, împlinirea ei și la propovăduirea zilnică a lui Hristos si altora.

Un sectant nu-ți va vorbi despre Hristos ca singura cale și singurul care poate mântui, ci îți va vorbi de căi omenești de mântuire, de zile, mâncăruri și metode de dobândire a mântuirii doar dacă le ții pe acestea. Pentru un sectant e mai importantă datina decât pocăința, tradiția și obiceiurile decât a trăi neprihănirea lui Hristos. Un sectant te va trimite să te închini la oameni și nu la Hristos, îți va spune că Sfinții te pot asculta și că pot pune o “pilă” la Tatăl, când aceștia nu au spus acest lucru niciodată, iar Biblia ne spune că singurul Mijlocitor între om si Dumnezeu este Hristos. Însuși Hristos a spus că tot ce vom cere trebuie să cerem doar în Numele lui, tocmai pentru a ne putea feri de piste false și de mântuitori sau salvatori falși.

Un sectant te va pune să te închini la lemne, cadavre, oameni, dar niciodată nu îți va spune despre Vestea Bună că Hristos este viu și că dacă crezi din toată inima în El și te lași de păcate prin puterea Lui vei fi mântuit. Un sectant îți va prezenta credința ca un pachet de servicii pentru pământ, dar te va lăsa să trăiești în curvii, furturi, minciuni, destrăbălări, beții și alte vicii, pierzându-ți astfel sufletul. Un sectant va fuma cu tine, va bea cu tine, va înjura si va drăcui cu tine, va flirta cu tine poftindu-ți trupul în timp ce îți va vorbi de credința în Dumnezeu, ca un lup care-i vorbește oii de siguranța pădurii și de prostia de a sta sub protectia staulului și a Bunului Păstor. De fapt, realitatea este că sectanții au o credință doar pe buze, doar cu numele, in timp ce viețile lor sunt ale Diavolului, prin păcatele pe care le comit fără număr și fără remușcări. Sectanții au ambiția de a fi numiți creștini deși sunt păgâni. Ești un creștin autentic sau unul care se pretinde deși nu e?

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Sfârșitul lumii nu vine singur…

Sfârșitul lumii nu vine singur, îl aducem noi când nu mai avem loc pe pământ unii de alții, când dragostea celor mai mulți se va răci, cum ne-a avertizat Hristos. Văd oriunde privesc o lume care omoară cu o cruzime demonică, iar în declarații fiecare este salvator, erau și înger păzitor. Îmi dau seama că diavolii s-au transformat în “ falși îngeri de lumină” și de aceea oamenii nu mai discern binele de rău. Ucidem copii prin avort, ucidem copii cu bombe, ucidem prin indiferență, ucidem prin cuvinte pline de ură, dar ne ridicăm biserici mai înalte decât părinții noștri, care totuși au avut mai multă frică de Dumnezeu.

Sfârșitul lumii nu vine singur, îl aducem noi când ne facem propriile “standarde morale”, aruncând Bibliile la gunoi, iar în “noile standarde” femeia este o marfă, familia de unică folosință cu dată de expirare foarte mică, copiii sunt doar niște jucării fără suflet pe care le putem abandona oricând, semenii sunt doar niște robi de care ne putem folosi, iar singurii dumnezei suntem noi. Sfârșitul lumii va veni când ne vom crede Hristoși în timp ce ne vom purta ca Diavolul. Apostolii ne-au avertizat că în vremurile din urmă vor apărea Hristoși mincinoși, care se vor da sfinți, dar de fapt sunt demonizați când te uiți la viețile si faptele lor. Mă uit în jur și fiecare pretinde că are o “religie a purificării” în timp ce zace în curvii, beții, destrăbălări, în timp ce familiile le sunt distruse si “creierele prăjite”

Sfârșitul lumii nu vine singur, îl aducem noi și am început deja să o facem mai repede decât ne putem imagina. Unii îl aduc prin păcate din ce în ce mai obraznice și evidente, am ajuns să facem emisiuni “educative” pline de spurcăciuni și să ne creștem copiii cu ele. Însă unii grăbesc sfârșitul prin faptul că vestesc tuturor Judecata și le aduc la cunoștință clauzele acesteia, după cum ne-a spus Apostolul Ioan: “Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Ești a lui Hristos sau al Diavolului?

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

“Aici L-am lăsat pe Dumnezeu să-mi intre în suflet…”

Vă aduceți aminte de familia de refugiati care s-a întors de la vama cu Ungaria în București pentru un control al sarcinii pentru ca cineva le-a spus ca-i putem ajuta si le-a dat un bilet cu numele nostru? Ei bine sunt cu noi de aproape 2 săptămâni si deja apar roadele. Tatăl celor cinci copii (unul încă nenăscut) ne-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi crestin așa ca noi, pentru că și-a dat seama că până acum n-a știut nimic de Hristos și despre cum trebuie să trăiești ca și creștin. A zis că vrea să facă tot ce scrie în Biblie, mi-a cerut una în ucraineană, deși știe si puțin română, însă înțelege mai bine în limba lui.

Ieri i-am ajutat să-si facă bagajul pentru a pleca în altă țară, copiii au fost încălțați din depozitul Misiunii Profides și am mai schimbat câteva vorbe, el a zis că vrea să se și boteze pentru că a văzut că oamenii aceștia botezați sunt altfel, iar la slujbele Bisericii a zis că simte mereu un foc care-i răscolește pieptul, a mai spus că așa a înțeles că Dumnezeu e real și că nu sunt doar vorbe. L-a simțit pe Cel care i-a mânat pe români să le facă bine. A zis că ei sunt o comunitate foarte mare acolo în Ucraina, lângă Odesa, iar despre dragostea românilor au aflat cu toții.

Ne vom despărți curând, însă rămân cu vorbele lui: “Dragi români, vă vom întoarce tot ce ne-ați dăruit!” I-am răspuns zâmbind că noi așteptăm să ne întoarcă Dumnezeu, pentru că El are mâna mai mare, iar mila Lui este fără margini. Vă las cu acest verset: “Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alții (Ioan 13:35).”

Cu prețuire,
Toni Berbece