Author: toniberbece

Caută pe cineva care să te privească toată viața cu pasiune și căldură în privire, caută ochii aceia care-ți încălzesc inima atunci când te privesc. Pentru că iubirea se vede în privire cum curcubeul se vede în apa ploii.

Caută pe cineva care să vorbească cu tine având impresia că o vorbă mai aspră ar putea să spargă vasul de cristal al inimii tale, tonul să fie unul gingaș și suav. Nu permite vorbele rele, pentru că nu le meriți, e prea plină lumea de răutate ca s-o permiți și în căminul tău.

Caută pe cineva care să te asculte cu așa interes ca și cum ar fi ultimile tale cuvinte pe acest pământ. Nu permite ca timpul scurt din zi pe care-l petreci cu partenerul să mai fie împărțiți și cu telefonul, televizorul sau alte gadgeturi. Cere timp de calitate, în care toată atenția să fie doar spre tine.

Caută pe cineva care să te ierte știind că va fi iertat de Bunul Dumnezeu după cum și ea/el iartă la rându-i. Cui îi sare repede muștarul la cea mai mică greșeală a ta nu-i vrednic de tine.

Caută pe cineva care să-l caute pe Dumnezeu, rugăciunea și Scriptura mai mult decât banii și lucrurile acestea pământești, pentru că cine-L caută pe Dumnezeu își va face casa Rai, iar Iadul va sta departe de familia lui/ei.

Caută pe cineva care să înțeleagă că viața este foarte scurtă și că trebuie să profite de fiecare moment ca să te iubească și să se desfete în iubirea ta.

Caută pe cineva și implică-L pe Dumnezeu în această căutare, pentru că ochii Lui citesc tot.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ne spune Biblia că din cei 30 de arginți cu care fusese vândut Isus și pe care Iuda i-a adus înapoi la preoți, aceștia au cumpărat un loc în care să îngroape străinii (Matei 27:7). Străinii erau spurcați, ei nu aveau loc în cimitirele lor. Cum azi de exemplu ortodocșii nu primesc “sectanți” și nici catolicii ortodocși și invers, nici evreii nu primesc de alt fel in cimitirele lor alte “nații” și tot așa. Azi ne îngropăm în cimitire separate, sperând că în Cer vom fi cu toții. Ce stupizenie, nu? Îmi povestea o familie de prin Moldova că și-a îngropat mortul în curte, pentru că acești creștini au schimbat Biserica aceea care deținea cimitirul satului.

Deci dacă nu mai vii la Biserica noastră nu te primim în cimitirul nostru, dar cu ura asta avem pretenția de a ajunge în Cerul dragostei și iubirii lui Dumnezeu. Tot familia aceasta care n-avea unde sa-și îngroape mortul povestea că a fost fugărită de la cimitir cu furcile. Ce ar fi ca la intrarea în Cer pe “agresorii creștini” sa-i fugărească îngerii tot cu furcile? Văd articole de la aceștia, care cândva au fost fugăriți cu furcile de alții, cum la rândul lor îi fac anatema și lepădați pe cei ce nu mai vin la Bisericile lor. Au uitat că au fost persecutați și au devenit persecutori. Au uitat când li se spunea că numai Biserica X intră în Cer și a lor nu, acum și ei s-au văzut mari și au pus monopol pe Rai. Știu, e ușor să dai oameni afara din Rai când n-ai plătit tu pentru ei.

Întorcându-mă la cei 30 de arginți cu care Isus a fost vândut și cu care s-a cumpărat un ogor pentru străini, vă spun limpede, Isus este cel care ne primește pe toți, chiar dacă eram străini de Dumnezeu prin păcat, chiar dacă alții ne-au văzut sau ne văd păgâni, sectanți, spurcați, de neiertat, Isus are un pământ nou pentru noi, El l-a plătit cu prețul vieții Lui, El l-a plătit cu sânge și din această patrie a Lui nu ne va da nimeni afara și nu ne va mai vedea nimeni străini, chiar dacă am fost îngropați în curte sau arși pe rug de cei care fac din Biserică o peșteră de tâlhari, uitând că este locul iubirii, al iertării și al transformării indiferent de eticheta religioasă. Isus ne vrea sfinți, restul sunt răutăcisme. Biletul spre Cer este sângele lui Hristos care mă sfințește, nu apartenența la o Biserică pământească. Avem nevoie de Biserică, dar de cea care cheamă la Hristos și nu la oameni.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu o mașina nou nouță te face fericit, vei fi nefericit într-o mașină cu 0 km și care miroase a nou nouț, privirile celorlalți nu te vor încălzi, mândria de a fi în ea trece ca focul de paie, vei rămâne singur cu vocea care-ți va spune: “Asta a fost tot?” Fericirea vine din împlinirea sufletească, iar această împlinire este legată de ceea ce a spus Hristos, anume să fim fii ai luminii, ai curăției, ai unei relații cu Dumnezeu. Când Hristos a spus: “Ferice de voi…” nu a menționat niciun lucru, ci doar iubirea, pacea, lacrimile și simțirea cu alții, dărnicia, bucuria de a suferi pentru bine și pentru neprihănire.

Nu o casă nouă sau mai mare te face fericit, ci vei fi la fel de nefericit, dar într-o casă mai mare și poate nouă. Fericirea o dă spațiul pe care i L-ai dedicat lui Dumnezeu din interiorul tău și nu cât spațiu cucerești în exteriorul tău. Au murit regi și împărați cu imperii colosale singuri și nefericiți, pentru că Biblia spune că degeaba câștigi toată lumea dacă ți-ai pierdut sufletul. Nu-ți da sufletul pentru pământ, ci dă pământul pentru suflet, ocupă-te de veșnicia ta, că de cele pământești Dumnezeu ne-a promis că se va ocupa El: “Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6:32-33).”

Vei fi nefericit în haine noi și cu ultimul răcnet de telefon în buzunar, vei fi nefericit dacă nu înțelegi că fericirea nu ia forma trupului și a lucrurilor de pe pământ, ci fericirea ia doar forma lui Hristos pe care-L lași să între în viața ta. Cum? Păi începe să te rogi, începe să-i cunoști învățăturile din Scriptură, începe să ceri putere să le trăiești, știu că pare o nebunie, dar încearcă. Alții au descoperit deja această fericire.

“Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” Psalmul 73:28

Cu prețuire,
Toni Berbece