Author: toniberbece

Un semn al depărtării de Dumnezeu este când ajungem să fim conduși de oameni fără morală, fără înțelepciune și fără iubire de semeni. Oameni care într-o situație de criză mai rău amplifică, sunt ca stinsul focului cu benzina. Iată cum în Postul Paștelui aprobă o “expoziție scârboasă” într-o instituție reprezentativă pentru țara noastră. Sub conducerea lor nu ne va fi bine, aceștia sunt ca niște biciuitori ai lui Faraon în fruntea unei hoarde de robi. Nicolae Steinhardt spunea că fără Dumnezeu ne trezim că “năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, “derbedeii”. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere.”

Fără Dumnezeu nu ne va fi bine, nu vom găsi în neamul acesta nici măcar un singur om curat și înțelept, pentru că înțelepciunea vine doar de la Dumnezeu ca un dar, iar când tu închizi prin păcat robineții harului lui Dumnezeu, închizi și robinetul înțelepciunii. De aceea să ne smerim pentru ca Dumnezeu să ne trimită “judecători înțelepți, drepți și curajoși”, cum făcea cu poporul evreu. Când aceștia se smereau, El îi scotea de sub robia bolii, a păcatului, a oamenilor sau a propriei prostii. Tot Steinhardt spunea că prostia a făcut mai mult rău decât răutatea, e suficient să fim proști că rău ne facem singuri.

Apostolul Iacov ne spune că doar înțelepciunea lui Dumnezeu este bună: “Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către cei ce fac pace (Iacov 3:17-18).” Primul rod al înțelepciunii este curăția, unde vedeți destrăbălare să nu vă așteptați la înțelepciune.

Fără Dumnezeu nu-i înțelepciune, deci n-o mai căutați și n-o mai sperați de la oamenii care-L neagă și mânie prin expoziții/legi spurcate, aceștia se vor strădui să te mintă că “nebunia” lor este bună. Dacă voi vreti sa fiți stricați la minte și la suflet, puneți în sufrageriile voastre tablourile rușinii, nu în instituțiile țării noastre! Pocăiți-vă că vă paște iadul!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

“Nu facem bine” au zis leproșii care au găsit toată tabara plină de bogății a sirienilor abandonată, sirieni care au fost fugăriți de Dumnezeu pentru a-i scoate din asediu și foamete pe copiii Lui din Samaria. Leproșii au crezut inițial că toate acele binecuvântări sunt pentru ei, dar mai apoi s-au dezmeticit și au înțeles că tot ce primesc este și pentru a împarți cu alții. Gândim noi ca și leproșii aceștia? Realizam noi că ceea ce am primit nu este doar pentru noi?

Nu facem bine când ne permitem lux, iar părinții noștri plâng seara la timpul de rugăciune pentru medicamente și plata facturilor.

Nu facem bine când noi avem energie să alergăm ca niște albine, când putem face tot ce ne propunem, iar cei dragi nouă și îmbătrâniți de zile nu-și mai pot spală nici vasele și-i abandonam în mizerie.

Nu facem bine când mâncăm șapte feluri de mâncare pe zi, când nu știm ce pofte să ne mai facem, iar văduva și orfanul pe care ni-i scot Dumnezeu în cale n-au niciun fel de mâncare pe zi, ci se hrănesc din resturi sau alimente incredibil de ieftine și pline de chimicale.

Nu facem bine când noi L-am descoperit pe Hristos și trăim în pacea Sa, când știm că viața aceasta e ca un abur și că vom da socoteală de orice faptă, dar nu ne pasă de cei care n-au auzit cuvintele mântuitoare și harul Său.

Fă bine începând de astăzi, împarte binele pe care Dumnezeu ți l-a dat. Aceasta este chemarea ta. Hristos a lăsat un semn al deosebirii ucenicilor lui de păgâni, iar acesta este: “Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” – Ioan 13:35

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Românii trebuie să treacă de la flori la Cruce în ceea ce-L privește pe Hristos. Pentru că Hristos nu este impresionat de florile noastre aruncate fără pocăință înaintea Lui, cum nu a fost impresionat de florile evreilor la intrarea Sa în Ierusalim si cum nu e impresionat mortul de coroanele de flori care i se pun pe mormânt. Trebuie să lăsăm pocăința de fațadă în care ne spălăm imaginea cu niște “flori” precum copiii corijenți, care aduc la sfârșit de an cele mai frumoase flori. Hristos nu vrea flori fără lacrimi de pocăință și podoabe sfinte pe noi, iar aceste podoabe sunt: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea și înfrânarea poftelor (Galateni 5:22).”

Românii trebuie să treacă de la vorbe la Cruce. Avem în România 98% creștini declarați din care poate că nici 8% creștini trăitori ai Scripturii. Când Hristos a intrat în Ierusalim oamenii au strigat “Osana, Fiul lui David!”, dar aproape aceiași oameni au strigat “Răstignește-L” sau nici măcar nu au reacționat când Isus a fost dat la moarte. Dacă Isus ar veni azi, mulți L-ar aclama, dar câți și-ar da viața pentru El? Cum zice Scriptura așa suntem mulți: “Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omenești (Matei 15:8-9)”.

Romanii trebuie să treacă de la o religie moartă la Hristos, religia preoților care nu cereau pocăință l-a răstignit pe Hristos, datinile lor moarte și obiceiurile care promiteau o mântuire falsă, L-au respins pe Hristos, care venise cu o credință vie plină de semne și minuni, plină de neprihănire și fapte bune. Tu ce alegi? O religie care îți acceptă păcatul și care te minte că poți intra în Cer cu țigara și vulgarismul in gură, alcoolul în mâna și cu păcatul curviei în ochi sau care îți cere o viața curată, trăită în puritate și pace?

În Cer nu se intră cu flori și vorbe dulci, ci prin Cruce. Mergeți la Biserică cu “florile” pocăinței!
Cu prețuire,
Toni Berbece