Author: toniberbece

Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri, cum Gabi Luncă a venit să cânte la nunta mea, a fost surpriza serii pentru toți nuntașii, a lăudat pe Dumnezeu înaintea tuturor și a vorbit despre cum cu ani în urmă a renunțat la cariera sa de regină a muzicii lăutărești, pentru a-L lăuda doar pe Regele Regilor. Povestea mereu cu sclipire în ochi cum nu o mai atrăgeau banii lumii, chefurile destrăbălate și faima, cum a refuzat oferte incredibile pentru a mai cânta doar o dată celebrele cântece închinate lumii. Refuza mereu orice ofertă pentru că spunea că vocea ei nu mai este a ei, ci a Domnului, care a salvat-o.

A fost regina muzicii lăutărești, dar avea un mare gol în suflet, golul după Dumnezeu pe care o dată umplut nu l-a mai golit niciodată. Venea mereu să laude pe Dumnezeu în Biserica unde am copilărit, acolo venea cu tot taraful ei, cânta gratis și ne umplea inimile de pasiune pentru Dumnezeu, a dat slava lumii unde cânta înconjurată de oameni cu bani și faimă pentru a lăuda pe Dumnezeu printre săracii, care au primit Evanghelia lui Hristos. Toată viața ei a cântat printre cele mai sărmane comunități de români și rromi, fără să mai dorească nicio răsplata din lumea aceasta. Acum e acasă, să-L întâlnească pe Regele pe care L-a slujit toată viața.

Vă mai spun ceva, ea este modelul desăvârșit pentru toți artiștii care zic că s-au predat Domnului, dar care cochetează cu lumea și mai cântă prin cluburi, terase și alte localuri unde curg râuri de alcool și unde se înfierbântă spiritul curvar al lumii acesteia. Ea când a spus stop, a fost stop, când a spus că-I cântă doar Domnului, doar asta a făcut. Nu a fost genul care sâmbătă să distreze lumea, iar duminică să laude pe Domnul. De când și-a predat viața Domnului, Gabi Luncă a avut glas doar pentru Hristos!

Pe curând, om minunat!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am fost blocat de trei ori pentru trei postări contra păcatului (momentan pentru 7 zile), pentru postări bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu și care conțineau versete sau referiri la Scriptură. În ochii lumii de astăzi asta a ajuns Biblia, “o incitare la ură”. Asta zicea și Nero despre creștini și cartea lor, acel împărat care a dat foc Romei pentru a-și face loc palatelor sale. Dacă postezi pasaje din Biblie, care condamnă păcatul aducător de moarte, de blestem, de lacrimi, chin și durere, ei îți vor spune că “inciți la ură”.

Pentru ei faptul că își părăsesc soțiile și soții pentru oricine le iese în cale, că își abandonează copiii traumatizați la părinți pentru o aventură amoroasă proaspătă, toate acestea nu “incită la ură”, dar dacă le zici că trăiesc în păcat și că prin păcat îi chinuie pe alții, te acuză imediat că “inciți la ură”. Am fost blocat că am numit destrăbălarea ca fiind periculoasă pentru societate, cum și Scriptura o spune. Să înțeleg că “Standardele” lor înseamnă neînfrânare și necredincioșie față de partenerul ales pe viață?

Pentru ei faptul că omoară prunci făcuți din aventuri de o noapte, aventuri pline de beții și droguri, asta nu mai e “incitare la ură”, dar dacă le zici că sunt “criminali cu sânge rece” și că distrug viața unui neprihănit de copil prin avort îți vor spune că “inciți la ură” și-ți vor închide gura. Așadar, am fost blocat în repetate rânduri pentru articole contra avortului, a curviei și a vieții iresponsabile. Am fost blocat până și pentru un comentariu dat la o postare cu vandalizarea unei Biserici de către niște oameni fără Dumnezeu, în care am folosit trimiterea la un verset Biblic, care ne spune că noi nu luptăm cu carnea și cu sângele, ci cu duhurile răutății, duhuri de curvie, duhuri de răutate și de hulă.

Pentru ei faptul că îi îndrepți pe calea neprihănirii este “incitare la ură”, Scriptura incită la ură, motiv pentru care o elimină din “standardele” lor. Ce standard este acela care nu suportă mustrare și îndreptarea pe calea vieții? Vom găsi curând pe rețelele de socializare doar informații care să ne gâdile urechile. Vremurile acelea în care oamenii aleargă doar după aprobarea păcatului sunt aici. Își inventează chiar religii care să le zică faptul că e ok să trăiești mizeria păcatului și se vor lovi de consecințele propriilor alegeri când se vor crede cel mai în siguranță. Atunci, unii, vor “rupe ușile Bisericilor” dând năvală cu cauzele lor și vor consuma topuri de hărtie ca să dea bilețele prin Biserici pentru a ne ruga pentru ei. Sper ca pentru niciunul să nu fie prea târziu…

“Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învăţători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite (2 Timotei 4:3-4).”

Văd că rețelele de socializare nu-mi permit să îmi afișez crezul, dar îmi bagă pe gât crezul lor în care tata devine “părinte 1” și mama “părinte 2.” Cel puțin sfârșitul libertății de exprimare a început. Ce ne vor mai lua?

Doamne ajuta!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Este cineva care ne vânează timpul de odihnă în care ne încărcăm bateriile, mereu apar tulburări neașteptate exact când ne propunem să avem un timp minunat de odihnă și de relaxare. Am plecat pentru două zile spre munte, pentru a ne deconecta de tot și de toate și ne așteptam la ce-i mai bun. Dar nici n-am ajuns și am întâlnit două evenimente nefericite în trafic, care ne-au tulburat foarte mult, apoi când am ajuns pe pârtie unul dintre copii mi-a pierdut telefonul în zăpadă, i-a căzut din buzunar pe când urca cu telescaunul. Primele două ture cu telescaunul mi-am căutat telefonul ca vulturul cu ochii deschiși bine și inspectând fiecare denivelare din zăpadă. Deja mă ardea stomacul, vacanța părea un eșec total.

Dar m-am oprit din toate m-am pus pe genunchi chiar acolo pe pârtie în zăpadă și am făcut ca Domnul Isus pe când se ducea cu ucenicii în “concediu” departe de mulțimi și s-a iscat o furtună, am mustrat și eu orice furtună din viața mea. Am strigat în interiorul meu și am spus: “Diavole, să nu crezi că-ți dau satisfacția de a-mi strica concediul, în Numele lui Isus orice furtună să tacă!” Am simțit o pace imensă, mi-am găsit telefonul și au urmat niște clipe minunate. Am știut să controlez furtuna. Nu i-am dat voie să mă tulbure, nu i-am dat prilej diavolului și ne-am întors cu toții cu adevărat încărcați și plini de energie. Oare câți dintre noi tocmai din concediu ne întoarcem certați, obosiți de neînțelegeri, măcinați de incidente nefericite, cu mașini distruse sau cu vreun copil bolnav? De ce? Pentru că cineva ne vrea nefericiți, iar acea persoană trebuie ținută departe de noi prin mustrare și autoritate. Furtunile se ridică, dar noi avem autoritate asupra lor. Nu permite nimănui sa-ți vâneze odihna.

Așadar, fii conștient că Diavolul vânează cel mai mult odihna ta, pentru că știe că Hristos ne-a promis tocmai odihna Sa minunată după cum este scris: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă (Matei 11:28).”

Cu prețuire,

Toni Berbece

P.S. În următoarele 6 zile îmi găsiți articolele aici deoarece am fost blocat pe pagina mea personală.