Skip to main content

Ne-ați “furat”…

Ne-ați “furat” mai întâi liniștea, ne-ați speriat că vine un virus din China care-i așa de periculos de cad oamenii din picioare pe străzi în convulsii din cauza stopului cardio respirator. Ne-ați speriat cu filmulețe în care familii întregi erau “sudate” în casă să nu poată ieși pentru a-i infecta și pe alții, am văzut filmulețe cum erau găsiți toți membrii unei familii morți unii peste alții, în realitate nu vezi așa ceva nici la incidența de 10 la 1000. Am așteptat deja învinși de teama că acest virus ne va “curăța” și pe noi. Am tremurat trei luni, iar unii dintre noi și-au luat gropi în cimitir, și-au luat sicrie și și-au scris testamente. În realitate gropile acelea îi vor vedea peste încă vreo 20 de ani. Ne-ați “furat” așadar, liniștea prin emisiuni “sponsorizate” chiar de guvern, prin care să ne spuneți indirect ce slabi suntem în fața acestui virus. Ne anuntați că nici paracetamol nu putem lua, iar azi cu paracetamol începem tratamentul. Cine răspunde pentru teroarea împrăștiată?

Ne-ați “furat” apoi familiile și prietenii, ne-ați izolat unii de alții de nu-și mai primeau părinții propriii copii de teama virusului, apoi nici copiii nu-și mai vizitau părinții din simțul moral de a nu-i omorî. În realitate părinții noștri aveau de fapt nevoie de noi, ce-i îmbolnăvește cel mai tare este lipsa noastră, lipsa nepoților, lipsa râsetului de copil care pe ei îi întinerește. Le-am trimis bani pe card sau mâncare prin curier, crezând că le facem bine, uitând că în fața bolii cel mai bun medicament este iubirea și căldura unui zâmbet, unei mâini întinse și unei vorbe calde spuse de aproape. Iar pe puținii care au murit dintre părinții sau prietenii noștri “i-ați lăsat” să moară singuri, ne mângâiați pe creștet sau îngropați doar cu popa/pastorul, trecuți doar prin fata curții într-o mașină în viteză spre cimitir. Azi ne-am mai calmat și ne-am dat seama că morții de Covid nu-s ca morții de la Cernobîl, pe care-i îngropau în plumb și beton.

Ne-ați “furat” timpul, ne tot strângeți timpul de “existență”, gândiți-vă doar că un oraș de 3,5 milioane de locuitori se va înghesui în supermaketuri și piețe pentru a-și lua cele necesare până în ora 18:00, vor fi mai aglomerate toate, ca apoi să ne ducem să se “incubeze” bine ce am luat de prin supermaketuri și din cozile formate în disperarea de a nu ne opri domnii polițiștii la intrarea în localitățile noastre. Ne speriați cu girofaruri și cu polițiști în mijlocul străzii, care ne trag pe dreapta ca într-o ruletă rusească, ni se zbat inimile ca la păsările din cușca din care stăpânul mai ia câte o găină la tăiat. Copiii ni-i școlim aproape singurei, că nici școală nu prea mai fac.

Domnilor, vedem că situația uneori este cam trasă de păr, cu spaimă amplificată și cu cei vii condamnați la teroare și la o “moarte prin frică”. Lăsați-ne “să murim” în liniște, lăsați-ne să trăim liberi și responsabil, protejându-ne și imunizându-ne singuri sau prin medicamentele puse la dispoziție. Nu ne mai speriați, nu ne mai îngrămădiți prin magazine prin reducerea timpului de cumpărare, nu ne mai “furați” slujbele de la Biserică, sunt mii de Biserici care au slujbe săptămânale de la 18:00/19:00 la 20:00/21:00, iar voi le-ați anulat, nu ne mai trageți în “bâlbele” voastre politico-medicale. Lăsați-ne să ne trăim viețile, că oricum cu o moarte suntem datori cu toții. Nu au distrus omenirea marile ciume, nu ne va distruge nici “pneumonia” asta care se vindecă în 90% dintre cazuri.

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Ați confundat iubirea cu pofta stricată…

Când poftiți nevasta aproapelui, care stă liniștit lângă voi, când i-o furați pentru pofta voastră neastâmpărată și stricată și numiți asta iubire sunteți doar niște mesageri ai durerii și suferinței, lăsând inimi frânte și copii fără mame. Când poftiți trupul aproapelui și-l folosiți doar pentru o plăcere animalică, abandonând persoana aceea mai apoi cu inima frântă de durere și numiți asta iubire, sunteți doar niște distrugători de vieți. Nu mai confundați pofta voastră stricată cu iubirea.

Iubire este când iei o femeie pe viață ca soție și stai lângă ea indiferent de ce vine peste voi. O iubești chiar dacă corpul ei nu mai “corespunde” standardelor de promovare a femeii ca o marfă prin reclame și filme. O iubești nebunește și o tratezi ca pe o regină chiar dacă a luat kilograme în plus de la sarcini și a făcut vergeturi pentru a-ți oferi cel mai frumos dar, copiii voștri.

Iubire este când pentru tine există un singur bărbat pe lumea asta, chiar dacă în jurul tău sunt toți “rechinii” vânători de femei ușuratice și toți “romanticii” care dau flori și spun cuvinte frumoase doar pentru a mai prosti o femeie pentru poftele lor stricate. Iubire este când stai lângă bărbatul tău, tratându-L și respectându-L ca pe preotul casei tale, ca pe Hristos.

Nu mai numiți aventurile de o noapte iubire, nu mai numiți relațiile stricate ca fiind iubire, Biblia ne spune că iubirea e mai tare decât moartea, iar cine nu știe să iubească până la moarte nu iubește ca Hristos, ci trăiește animalic pentru trup, ignorând frumusețea sufletească.

Priviți această poza, este despre un bărbat a cărui soție suferă de pierderea memoriei, uneori nu-l mai recunoaște, dar bărbatul aceasta a rămas lângă ea și o îngrijește, iar ea, chiar și atunci când nu știe cine e bărbatul de lângă, totuși simte pace și protecție în jurul lui și se ghemuiește la pieptul său. Aceasta este iubire, iubirea care iubește curat până la sfârșit!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Oameni care degeaba L-au întâlnit pe Hristos

Tânărul bogat a văzut în Isus o șansă de a mai sponsoriza un profet ca să-L impresioneze pe Dumnezeu cu banii lui. Unii cred că banii mântuiesc, ca Stefan Cel Mare care avea probleme cu preacurvia, care avea o mulțime de femei și care era neastâmpărat din fire, dar care mai făcea câte o Biserică crezând că impresionează Cerul cu bani. Unii l-au făcut sfânt, dar dacă omul acesta nu s-a pocăit de păcatele lui va fi un “sfânt” în iad. Cei care cred că dând bani la Biserică își ispășesc păcatele li se va spune cum i-a spus Petru lui Simon Vrăjitorul: “Banii tăi să piară împreună cu tine… (Fapte 8:20)!” Tânărul bogat degeaba L-a întâlnit pe Hristos, pentru că a ales calea banului și a poftelor și nu a lepădării de păcate și a urmării lui Hristos. Nicio faptă bună făcută cu bani nu te va mântui, ci doar încrederea că sângele lui Isus spală și păcatele tale.

Irod a văzut în Isus un “circar”, care face minuni, zice Biblia că s-a bucurat când L-a văzut, crezând că va face și înaintea lui minuni, mai ales pe cea cu schimbatul apei în vin. Unii vor să vină la Isus doar pentru spectacol, să mai vadă o minune, să mai aplaude o predică bună, să treacă drept oameni serioși, dar de fapt, ca Irod, nu vor să scape de păcat, nu vor să scape de mândria de a se crede ei dumnezei. Irod L-a întâlnit pe Hristos, pe Dumnezeul adevărat, dar mai apoi s-a crezut el însuși dumnezeu și a murit mâncat de viermi, pentru că i-a lovit pe frații lui Hristos. Când vii la Hristos, dar dai în frații Lui cu denigrare și cu “sabia vorbelor” vei avea soarta lui Irod, care L-a întâlnit degeaba pe Acesta.

Tâlharul de pe cruce a fost cel mai mare “luzăr” al istoriei. Era nenorocit, era condamnat și crucificat cel mai probabil pentru omor, era cu un pas deja în Iad, era în agonie, dar L-a luat la mișto pe Hristos, deși a auzit cuvintele Mântuitorului adresate colegului său de fapte rele, iar aceste cuvinte au fost: “Astăzi vei fi cu mine în Rai!” Putea să intre și el pe ușa aceasta, dar ca Marilyn Monroe, care i-a cerut menajerei să nu-i mai vorbească de Hristos, i-a trântit ușa în față Mântuitorului alegând iadul. La fel ca Jack Daniels, care în loc să repete cuvintele de salvare după preot, a spus: “Mai toarnă un pahar!” Văd și astăzi oameni bolnavi de ciroza în urma beției, văd oameni cu septicemie de la atâtea droguri, văd oameni cu cancer la plămâni de la tutun l, care se țin de viciile lor și spun: “O să învârt cu Diavolul la ceaunul cu smoală!” Prietene, acolo nimeni nu se distrează, acolo toată lumea suferă veșnic.

Aceștia sunt oameni care degeaba L-au întâlnit pe Hristos și care vor primi o osândă mai mare pentru refuzul mântuirii. Tu L-ai acceptat pe Hristos ca Salvator?

Cu prețuire,
Toni Berbece