Skip to main content

Despre Florii – De la flori la cruce

Românii trebuie să treacă de la flori la Cruce în ceea ce-L privește pe Hristos. Pentru că Hristos nu este impresionat de florile noastre aruncate fără pocăință înaintea Lui, cum nu a fost impresionat de florile evreilor la intrarea Sa în Ierusalim si cum nu e impresionat mortul de coroanele de flori care i se pun pe mormânt. Trebuie să lăsăm pocăința de fațadă în care ne spălăm imaginea cu niște “flori” precum copiii corijenți, care aduc la sfârșit de an cele mai frumoase flori. Hristos nu vrea flori fără lacrimi de pocăință și podoabe sfinte pe noi, iar aceste podoabe sunt: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea și înfrânarea poftelor (Galateni 5:22).”

Românii trebuie să treacă de la vorbe la Cruce. Avem în România 98% creștini declarați din care poate că nici 8% creștini trăitori ai Scripturii. Când Hristos a intrat în Ierusalim oamenii au strigat “Osana, Fiul lui David!”, dar aproape aceiași oameni au strigat “Răstignește-L” sau nici măcar nu au reacționat când Isus a fost dat la moarte. Dacă Isus ar veni azi, mulți L-ar aclama, dar câți și-ar da viața pentru El? Cum zice Scriptura așa suntem mulți: “Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omenești (Matei 15:8-9)”.

Romanii trebuie să treacă de la o religie moartă la Hristos, religia preoților care nu cereau pocăință l-a răstignit pe Hristos, datinile lor moarte și obiceiurile care promiteau o mântuire falsă, L-au respins pe Hristos, care venise cu o credință vie plină de semne și minuni, plină de neprihănire și fapte bune. Tu ce alegi? O religie care îți acceptă păcatul și care te minte că poți intra în Cer cu țigara și vulgarismul in gură, alcoolul în mâna și cu păcatul curviei în ochi sau care îți cere o viața curată, trăită în puritate și pace?

În Cer nu se intră cu flori și vorbe dulci, ci prin Cruce. Mergeți la Biserică cu “florile” pocăinței!
Cu prețuire,
Toni Berbece