Skip to main content

Culegem…

Culegem mulțumire de acolo de unde am dăruit, nu vom fi întâmpinați seara când vom ajunge acasă nici de copii și de soție/soț dacă nu am știut ca mai înainte să plantăm roadele dărniciei, dacă nu am dăruit zâmbete, îmbrățișări, vorbe bune și rodul muncii noastre.

Culegem iubire de acolo de unde am ales să plantăm iubire chiar dacă solul este plin de pietre, chiar dacă s-a plantat cu chin. Iubirea crește oriunde, dacă rodul ei este plantat și stropit chiar și cu lacrimi.

Culegem înțelepciune citind din Scriptură și din scrierile oamenilor înțelepți și culegem prostie din faptele prostimii că cei fără minte nu prea scriu, ci mai mult se filmează pentru a infecta prin “sticlă”, culegem putere din rugăciune și din faptele neprihănite și culegem oboseală, lipsă de sens, plictiseală și depresie din faptele întunericului și din cheltuitul energiei pe nimicuri. Culegem Cer din Dumnezeu, care plantează iubire și Iad din Diavolul și demonii lui care plantează ură printre oameni.

Mai putem culege ceartă de unde am plantat bârfă, culegem zgârcenie de unde am plantat lăcomie, culegem ură de unde am plantat zâzanie, culegem durere de unde am plantat vicii și păcate. Tu ce ai ales să plantezi azi? Ai grijă că lumea în care trăiești este o plantație, iar semințele binelui sau ale răului, ale binecuvântării sau ale blestemului sunt în mâinile tale. Alege să plantezi înțelept!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Puterea închinării înaintea lui Dumnezeu prin cântec…

Într-una din zile eram lovit de o mare întristare, ceva mă apăsa pe piept ca o ghiară, deși mă plimbam prin unul dintre cele mai frumose orașe din lume, prin Paris, nimic nu mă putea atrage sau bucura. Eram agasat de gânduri negre. Nu știam ce să fac ca să scap de ele.

În tot acest chin și zbucium sufletesc soția mi-a întins telefonul spunându-mi să ascult un cântec de închinare în limba spaniolă, apoi să-i spun dacă îmi place și dacă merită tradus în română. Am luat telefonul și fiind atent la linia melodică deodată m-a inundat o mare pace, a dispărut starea aceea de apăsare de peste mine. Am fost eliberat instantaneu. Atunci am acordat atenție și versurilor, erau versuri de adorare a lui Hristos. Nu-mi spuneți că melodia m-a vindecat pentru că nu mi-a plăcut, ci ceea ce m-a eliberat a fost puterea cuvintelor care-L proclamau pe Hristos ca rege. Când aceste cuvinte au fost rostite în jurul meu atmosfera s-a schimbat.

Atunci am înțeles și mai profund puterea laudei la adresa lui Dumnezeu. Acesta a făcut o promisiune, că El va locui în mijlocul laudelor lui Israel, că va aduce izbăvire peste toți cei care-L cheamă prin cântec. Este o promisiune pe care Dumnezeu o va ține până în eternitate. Lauda are mare putere. Umpleți-vă casele, mașinile, mințile, sufletele și viețile cu cântece de laudă. Lauda către Tatăl ceresc e vindecare pentru trup, minte și suflet. Cel mai bun remediu pentru tristețe, frică, depresie, panică, anxietate, boală și tot ce-i rău. Lăudat fie Domnul!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Psalmul 22:3-5

Ne-a fost rusine…

Nouă creștinilor ne-a fost rușine să ne afișăm credința pe străzi, prin marșuri și parade. Crucea a devenit o rușine pentru mulți, credința și apărarea valorilor a devenit ceva josnic, să te opui beției, curviei, hoției a devenit în țara aceasta o rușine, o faptă de condamnat, ceva ce te pune la colț. Noi nu ne-am mai afirmat valorile și așa au apărut ei, cei cărora nu le este rușine să facă parade despuiați, să meargă în patru labe ca și câinii, să ceară legalizarea prostituției ca să le vedem și în vitrine în mijlocul orașului, nu doar pe centuri.

Nouă creștinilor ne-a fost rușine să ne trimitem reprezentații în politică, i-am lăsat pe ei, așa au ajuns mulți hoți, curvari, destrăbălați în conducerea țării, că doar politica nu-i pentru Biserică (slava Domnului pentru o mână de politicieni cu frică de Dumnezeu și iubire de semeni și neam care luptă să le țină piept). Apoi ne plângem că ne închid Casele de rugăciune și că deschid casele de pariuri. Ne plângem că se finanțează concerte drăcești cu persoane care nu știu nici ce s-au născut, ignorându-și până și anatomia atât de evidentă.

Nouă creștinilor ne-a fost rușine să fim vocali, să apărăm Biblia, să cântăm laude Domnului pe ritmuri moderne, să vorbim generației acesteia pe limba ei, să ne implicăm ca să descopere frumusețea creștinismul și valoarea lui de nemăsurat. Dar lor nu le-a fost rușine să ne spurce copiii prin muzica pe care ei o adoră, prin desenele la care le sclipesc ochii, prin canale de youtube pline de porcării. Noi ca Biserică nu am folosit toate aceste platforme și canale la maxim, nu am fost relevanți, am crezut că Dumnezeu se supără dacă-i cântăm cu tobe, piane, electrice și bași, timp în care Satana își cântă muzica cu toate acestea. Am ignorat ce ne era la îndemână, am ignorat că a noastră credință trebuie transmisă din generație în generați. Ne-am culcat pe o ureche crezând minciuna Satanei, că românii se nasc creștini. Iar azi vedem ce prostiți am fost, că nu-i așa. Nimeni nu se naște creștin, ci se face. Credința vine în urma auzirii. Mai vorbim noi copiilor noștri ca ei să audă despre Hristos și să creadă?

Cu prețuire,

Toni Berbece