Author: toniberbece

Din capul locului vreau să dau toată slava pentru această minune Celui care o merită, lui Isus Hristos. Noi oamenii suntem doar conductele prin care El toarnă, iar despărțiți de El nu putem face nimic. Îmi aduc aminte clar cum am intrat în salonul unde se afla un îngeraș de fetiță de vreo 2-3 anișori cu buzele uscate și cu ochii plânși. Mi s-a rupt sufletul de durere când întrebând de ce are buzele uscate mi s-a spus că nu-i pot da apă pentru că rinichii nu-i mai lucrează, ea fiind hidratată și hrănită doar prin perfuzii. Bunica îi umezea din când în cănd buzele cu apă, iar uneori copilul se zbătea și dorea să smulgă toate furtunașele care fusese băgate în corpul ei. Fusese un copil perfect sănătos până când, într-o zi, a căzut brusc din picioare, a fost dusă la spital unde au aflat că rinichii i-au cedat din cauza unui microb. Erau multe șanse ca rinichii să-i rămână nefuncționali toată viața.

Însă acolo în salon L-am chemat pe Doctorul nostru Suprem. El s-a prezentat, iar micuța a fost atinsă de Mâna Lui. Slava lui Dumnezeu a umplut acel salon, cu toții am fost cuprinși de un mare fior, El era acolo, L-am simțit. Când am terminat rugăciunea i-am spus mamei un lucru: “Fetița este vindecată, analizele vor ieși foarte bine, iar toate furtunele care sunt băgate în burtica ei vor fi scoase!” Așa a și fost. Iar azi ne bucurăm de această minune și de sănătatea acestui îngeraș de fetiță. Când nu mai e nicio speranță la oameni, Isus Hristos este și va rămâne singura speranță!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am scos Biblia din case și ne mirăm că una din trei femei este bătută, că suntem printre cele mai împătimită țări față de consumul de alcool, ne mirăm că ne rămân fetele gravide la 14 ani, că se vând prin videochat și prin “casele de masaj”, că băieții noștri au ochii plini de pofte necurate și de necredincioșie, că pentru ei femeia e o marfă, ne mirăm că nu-i pace în familie, că rata divorțului crește și că avem cel mai mare număr de copii uciși prin avort.

Am scos Biblia din școli și ne mirăm că se vrea în schimb “educația sexuală”, care este o mizerie de pervertire a minților copiilor noștri și nicidecum o educare în spiritul abstinenței creștinești. Erau vremuri când orele începeau cu rugăciunea Tatăl Nostru, erau vremuri când la orele de religie nu prima Arsenie Boca, Parascheva și tradiții moarte, ci Hristos și Cuvântul Său. Cât timp religia nu se va face cu o Biblie în fața fiecărui elev, cât timp vom avea un procent de 98% dintre copii care nu au deschis niciodată Biblia, cât timp ai noștri nu vor învăța cele zece porunci, fericirile, roada Duhului Sfânt, predica de pe munte și alte pasaje din Biblie degeaba fac “religie”.

Am scos Biblia și principiile ei din conducerea țării, singurul contact al unor politicieni este când au jurat cu mâna pe ea, dar nu au deschis-o niciodată, tot ce știu unii din conducerea țării despre Biblie este că are coperți negre. Nu poți lupta cu răul, cu dracii și hoardele lor fără ceva mai puternic decât ei, cum e Biblia – numită și Sabia Cuvântului.

Am scos Biblia și principiile ei chiar din multe Biserici, azi nu se mai predică ca să deranjeze păcatul și comportamentul nefiresc. Azi, majoritatea Bisericilor au făcut un pact cu poporul, noi vă gâdilăm urechile iar voi cotizați la noi. Noi nu vă deranjăm, iar voi rămâneți “abonați” la serviciile noastre. Biserica a devenit ca o companie de servicii și nu un spital pentru smulgerea păcatului din trup și din suflet.

Cât timp nu vom readuce Biblia și principiile ei în case, în școli, în conducerea țării, în Biserici și peste tot, nu ne vom mai face bine!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nu mai poftiți în pustie…

“Dar au uitat curând lucrările Lui și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui. Ci i-a apucat pofta în pustie și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate…” – Psalmul 106:12-13

Pofta evreilor nu era rea, dar era nepotrivită. Ei voiau castraveți și usturoi când Dumnezeu îi trecea prin pustie spre țara unde curgea lapte si miere, ceva mai gustos decât ce pofteau ei. Adesea poftele noastre nu sunt rele, dar sunt nepotrivite. Poftim la trupul femeii dăruite de Dumnezeu nouă când încă nu ne e nevastă, în loc să așteptăm să treacă pustia abstinenței, a înfrânării, a testului, noi o vrem înainte.

Adesea poftim la prepelițe când Dumnezeu vrea să ne hrănim cu mana lui Cerească, adesea poftim la filme când e vremea rugăciunii, la Mall-uri când e vremea Slujbei, la grătare când e vremea slujirii aproapelui, la somn când e vremea nopților de rugăciune.

Poftim ca Iuda, invers față de Ioan, când Ioan pofteau la a sta cu Isus cât mai mult, rezemat cu capul pe pieptul Lui, Iuda poftea la banii pe care i-ar putea face de pe Numele lui Isus. E diferență între a-L pofti pe Isus și a pofti profitul de imagine și de bani de pe urma atribuirii numelui de “ucenic”.

Așadar, e o vreme în care nu trebuie să poftești nimic altceva decât ce-ți dă Dumnezeu, înainte de Canaan, e o pustie în care trebui să taci și să te mulțumești cu miere sălbatică și lăcuste. Pentru a te bucura de palatul lui Faraon trebuie să înveți supunerea și ascultarea din pușcăria lui, cum a făcut Iosif. Poftiți-l pe Hristos, poftiți doar ce aveți, mulțumiți-vă cu ceea ce primiți și veți avea un oapăț necurmat. Tata va ști mereu să vă ducă din pustie în Canaan.

Cu prețuire,

Toni Berbece