Author: toniberbece

Dumnezeu nu a intervenit când Iosif a fost aruncat în fântâna în care a petrecut o noapte aproape dezbrăcat printre scorpioanii și șerpii pustiei, nu a intervenit nici când a fost vândut ca rob, nu a intervenit nici când Potifar l-a aruncat în temniță nevinovat fiind, dar Dummezeu a intervenit la momentul potrivit și l-a făcur Ministru de Finanțe al celei mai puternice țări, de unde și-a salvat familia și unde s-a bucurat de planul măreț al Dumnezeului adevărat.

Dumnezeu nu a intervenit când cei trei tineri au fost arestați, nu a intervenit când au fost dezbrăcați și apoi legați batjocoritor cu propriile izmene, nu a intervenit nici când au fost târâți spre cuptorul încins de șapte ori mai tare, dar a intevenit în cuptor. Acolo nici fumul nu s-a mai apropiat de ei. S-a arătat în cuptor, uimindu-l pe Împărat și făcându-l mai apoi prietenul lor. Cei trei au ajuns cei mai mari consilieri din Imperiu.

Dumnezeu nu a intrvenit când Daniel a fost luat cu ură de pe genunchi, nu a intevenit nici când a fost condamnat la aruncarea în groapa cu leii flămânzi, nici când a fost aruncat în groapă nu a intevenit, dar Dumnezeu îl aștepta acolo pe fundul gropii, El le închisese gura acelor fiare. Împăratul a văzut miracolul și s-a întors cu inima spre Dumnezeul care coboară în groapa suferinței la copiii Lui și închide gurile leilor. Daniel nu și-a mai pierdut niciodată locul de cinste de lângă Împărații Imperiului.

Poate că ți se pare că Dumnezeu nu e cu tine sau că nu vrea să te ajute, că rugăciunile tale nu au efect, dar de fapt rugăciunile tale îl fac pe Dumnezeu să se asigure că tu ajungi pe munte, că ajungi pe culmi și că uitându-te înapoi la valea din care ai venit vei exclama: “Mare este Dumnezeul care mi-a dat putere în vale și care mă ține pe munte!”

Dumnezeu nu lipsește niciodată, El doar se asigură că tu nu vei avea o viață anostă în care nu vei vedea ce lucruri minunate poate face cu tine.

Cu Dumnezeu oricine are ce povesti nepoților!

Cu prețuire,

Toni Berbece

1. “În Numele lui Isus, păcatele îți sunt iertate !” Aceasta este forța transformatoare, în urma căreia o prostituată renunță la păcatul și venitul ei fabulos într-o clipă, mafiotul se lasă de orice crimă organizată si devine evanghelist, vrăjitoarea devine sfântă a lui Dumnezeu și orice alt păcătos găsește vindecare de viciul și păcatul său. Fără această forță creștinismul e mort. Creștinismul cel viu în Hristos, iartă păcatele și dezleagă omul de forța lor. Creștinismul cel viu pregătește sufletul omului pentru veșnicie, oferindu-i mântuirea prin credința în Hristos.

2. “În Numele lui Isus, ridică-te și umblă!” A doua forță a creștinismului este vindecarea trupului. Sute, mii, zeci de mii de miracole demonstrază anula puterea și stăpânirea lui Dumnezeu asupra materiei. Această forță este cea care ne arată că Cel care a modelat lumea din nimic acum mii de ani o poate modela și azi prin copiii Săi. Nimic nu-I stă împotrivă. Creștinismul de-a lungul secolelor a vindecat mai mult decât orice spital, Isus a fost, este și va fi cel mai mare Medic! În bunătatea Lui, El încă răspunde prin minuni!

3. “În Numele lui Isus, port de grijă nevoilor tale pământești!” Hristos pe lângă Cuvânt a dat mulțimilor și pâine și pește, nu o singură dată, ci Biblia ne vorbește de două dăți, iar dacă a fost de două ori cu siguranță a fost de mai multe ori. Ni se spune că punga lui Isus avea într-o împrejurare 200 de dinari în ea, asta înseamnă plata unui om pe 200 de zile de muncă. Banii aceștia erau folosiți pentru săraci, văduve, orfani și pentru misiune. În noaptea in care Isus a fost vândut de Iuda, ucenicii au crezut că Iuda a ieșit să ia ceva pentru săraci, pentru că asta făcea mereu la porunca lui Isus. Așadar, Biserica este o resursă inepuizabilă de hrană, haine și alte necesități pentru cei nevoiași.

Biserica nu poate să existe fără una dintre aceste forțe. Ea le are pe toate prin Hristos și Duhul Său Cel Sfânt! Nu uita că și tu ești Biserica Lui, așadar, ce păcate vei lega vor fi legate, cel peste care vei rosti vindecare în Numele lui va fi vindecat la voia Lui, iar cel căruia tu-i vei întinde o pâine va fi hrănit, iar punga ta nu se va goli niciodată pentru că se alimentează din contul Lui Isus care deține întreg Pământul!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când cineva se va ridica împotriva ta pentru a-ți critica alergarea pentru Hristos, scutură-ți praful de pe tălpi împotriva lui. Lasă-l să tușească în norul de praf de pe tălpile tale și vezi-ți de drum. El merită doar praful tălpilor tale ca și companie. Nu merită vorbele tale, cum nici Irod nu a meritat niciun cuvânt de-al lui Hristos, tot cu “praf” l-a tratat și Domnul nostru pe acel batjocoritor.

Scutură-ți înaintea lor praful de pe tălpile care au alergat pe străzile pline de oameni rătăciți în întuneric, scutură-ți praful de pe tălpile care au alergat la oamenii flămânzi pe care nu-i vedea nimeni, scutură-ți praful de pe tălpile care au alergat în casa bolnavului, în casa văduvei și a orfanului.

Lasă praful să-l judece pe cel care-și ține picioarele la înmuiat în ligheanul leneviei, al aroganței și al batjocurii. Nu-ți obosi inima, mintea și gura, lasă praful umblării tale cu Hristos să-i intre-n gură, poate că făcându-se tină, îi va vindeca limba bolnavă de ură cum Isus a vindecat cu tină ochii orbului.

Nu-i permite Satanei să te oprească să mai aduni praf pe tălpile tale, pentru că atunci când nu mai ai praf pe tălpi ai pierdut căzând mai apoi în mândria celor care nu se “murdăresc” cu praful altora, cu praful umilinței și al slujirii celor neînsemnați.

La cât mai mult praf adunat pe tălpi, dragi creștini!

Cu prețuire,

Toni Berbece!