Author: toniberbece

1. “În Numele lui Isus, păcatele îți sunt iertate !” Aceasta este forța transformatoare, în urma căreia o prostituată renunță la păcatul și venitul ei fabulos într-o clipă, mafiotul se lasă de orice crimă organizată si devine evanghelist, vrăjitoarea devine sfântă a lui Dumnezeu și orice alt păcătos găsește vindecare de viciul și păcatul său. Fără această forță creștinismul e mort. Creștinismul cel viu în Hristos, iartă păcatele și dezleagă omul de forța lor. Creștinismul cel viu pregătește sufletul omului pentru veșnicie, oferindu-i mântuirea prin credința în Hristos.

2. “În Numele lui Isus, ridică-te și umblă!” A doua forță a creștinismului este vindecarea trupului. Sute, mii, zeci de mii de miracole demonstrază anula puterea și stăpânirea lui Dumnezeu asupra materiei. Această forță este cea care ne arată că Cel care a modelat lumea din nimic acum mii de ani o poate modela și azi prin copiii Săi. Nimic nu-I stă împotrivă. Creștinismul de-a lungul secolelor a vindecat mai mult decât orice spital, Isus a fost, este și va fi cel mai mare Medic! În bunătatea Lui, El încă răspunde prin minuni!

3. “În Numele lui Isus, port de grijă nevoilor tale pământești!” Hristos pe lângă Cuvânt a dat mulțimilor și pâine și pește, nu o singură dată, ci Biblia ne vorbește de două dăți, iar dacă a fost de două ori cu siguranță a fost de mai multe ori. Ni se spune că punga lui Isus avea într-o împrejurare 200 de dinari în ea, asta înseamnă plata unui om pe 200 de zile de muncă. Banii aceștia erau folosiți pentru săraci, văduve, orfani și pentru misiune. În noaptea in care Isus a fost vândut de Iuda, ucenicii au crezut că Iuda a ieșit să ia ceva pentru săraci, pentru că asta făcea mereu la porunca lui Isus. Așadar, Biserica este o resursă inepuizabilă de hrană, haine și alte necesități pentru cei nevoiași.

Biserica nu poate să existe fără una dintre aceste forțe. Ea le are pe toate prin Hristos și Duhul Său Cel Sfânt! Nu uita că și tu ești Biserica Lui, așadar, ce păcate vei lega vor fi legate, cel peste care vei rosti vindecare în Numele lui va fi vindecat la voia Lui, iar cel căruia tu-i vei întinde o pâine va fi hrănit, iar punga ta nu se va goli niciodată pentru că se alimentează din contul Lui Isus care deține întreg Pământul!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când cineva se va ridica împotriva ta pentru a-ți critica alergarea pentru Hristos, scutură-ți praful de pe tălpi împotriva lui. Lasă-l să tușească în norul de praf de pe tălpile tale și vezi-ți de drum. El merită doar praful tălpilor tale ca și companie. Nu merită vorbele tale, cum nici Irod nu a meritat niciun cuvânt de-al lui Hristos, tot cu “praf” l-a tratat și Domnul nostru pe acel batjocoritor.

Scutură-ți înaintea lor praful de pe tălpile care au alergat pe străzile pline de oameni rătăciți în întuneric, scutură-ți praful de pe tălpile care au alergat la oamenii flămânzi pe care nu-i vedea nimeni, scutură-ți praful de pe tălpile care au alergat în casa bolnavului, în casa văduvei și a orfanului.

Lasă praful să-l judece pe cel care-și ține picioarele la înmuiat în ligheanul leneviei, al aroganței și al batjocurii. Nu-ți obosi inima, mintea și gura, lasă praful umblării tale cu Hristos să-i intre-n gură, poate că făcându-se tină, îi va vindeca limba bolnavă de ură cum Isus a vindecat cu tină ochii orbului.

Nu-i permite Satanei să te oprească să mai aduni praf pe tălpile tale, pentru că atunci când nu mai ai praf pe tălpi ai pierdut căzând mai apoi în mândria celor care nu se “murdăresc” cu praful altora, cu praful umilinței și al slujirii celor neînsemnați.

La cât mai mult praf adunat pe tălpi, dragi creștini!

Cu prețuire,

Toni Berbece!

Am învățat că oamenii, indiferent de credință și de convingeri își pot da mâna călduros, pot să fuzioneze, să se simpatizeze, iar ceea ce-i face să urască este lipsa totală a lui Dumnezeu. Am văzut și simțit într-un aparent agnostic, de fapt un pui de credincios, o rază și o licărire de Cer. E ca un copil pe care nu poți fi supărat când zice: “Tati nu mai există pentru mine”! Tati știe că urmează curând ca acel copil să-l prindă de picior ca și cum nicio supărare n-ar fi fost între ei. Asta am simțit la domnul Mândruță, că Dumnezeu e aproape de dumnealui, e acolo, e în urechea lui, îi insuflă puterea de a lupta pentru o societate mai bună. De aceea cred că mai este doar un pas până la a-L recunoaște.

Am învățat că atunci când oamenii nu au dovezi că Dumnezeu există și când sunt supărați pe Biserică, de fapt nu au găsit creștini autentici, nu au găsit o Biserică vie, nu au găsit ucenici ai lui Hristos, pe care-i caută frenetic. De fapt ateismul și agnosticismul multora vine tocmai din dezamăgirea față de o organizație omenească numită abuziv sau pe nedrept “Biserică”. Oamenii vor modele, vor să-L vadă pe Hristos în noi și nu o cruce rece și impersonlă de fier sau beton. De aceea striga Pavel: “Vreau să văd crucea lui Hristos în voi!”; “Sufăr durerile nașterii până ce Hristos va prinde chip în voi”; “Am fost răstignit împreună cu Hristos!”; “Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos!”

Așadar, oamenii nu caută clădiri și nici sisteme, ci caută dovada clară că Hristos a înviat în om, că Templu Duhului Sfânt nu e o clădire rece, ci un om fierbinte pentru bine, pentru semeni și pentru sfințenie. La contactul cu un astfel de Templu, aproape oricine se topește.

Domnule Lucian Mândruță, așa cum v-am promis, mă rog pentru dumneavoastră, pentru familie și pentru ca tot ce faceți bun să propășească. Iar cea mai bună urare este: Fie ca bunul Dummezeu să ne ia în Cerul Său prin Jertfa Fiului Său iubit, chiar dacă uneori am fost răi și nesuferiți! 🙂

Dumnezeu să te binecuvinteze, om drag!