Gheorghe Gheorghiu-Dej a evadat din închisoare prin cimitirul învecinat cu gardul celulei lui deoarece soladților le era frică să patruleze noaptea prin cimitir, așa că au preferat să-l lase liber. Pentru frica lor, cei din acea gardă, au fost aspru pedepsiți. Stăteam și mă gândeam că Diavolul face la fel, ne intră în minți, în inimi, în viață tocmai prin acele locuri ale fricilor noastre. Ieri m-am rugat pentru o fetiță, care nici ziua nu mergea prin casă neînsoțită de un părinte, iar în fiecare noapte era trezită de coșmaruri care-i tulburau somnul.
Ați observat cum o simplă frică este escaladată rapid și ajunge să ne paralizeze, să ne coste nopți nedormite, ore de spaimă, aritmie, inimi slăbite, ochi încercănați, atacuri de panică, anxietate, depresii, relații și chiar succesul? Unii de la frici ajung chiar să se sinucidă, iar de cele mai multe ori fricile lor sunt nefondate. M-am rugat nu de mult pentru o femeie care s-a aruncat de pe pod, dar din fericire nu a murit, o femeie care avea și copii acasă, dacă-i ascultai motivele pentru care a făcut acest lucru rămâneai uimit să afli cât de ireale erau fricile ei, frici care o făcuse să nu mai lupte nici măcar de dragul copiilor ei, destul de mici.
De fapt, când n-ai încredere în Dumnezeu, când nu-L pui stăpân peste viața ta te năpădesc toate fricile. Frica își face loc acolo unde Dumnezeu nu-i deplin Stăpân, pentru că cine are încredere deplină în Hristos nu mai poate fi terorizat de frică, în Dragoste nu există frică, adică în conștientizarea iubirii Lui față de noi. Cum am scăpat eu de frică? Am vorbit mereu peste gândurile care-mi încercau credința, gardul de protecție al minții. Le-am spus mereu despre Dumnezeul meu, care e mai mare decât fricile și care poate interveni miraculos în orice problemă.
Când apare Isus în viața ta dispar fricile, Hristos și frica nu pot rămâne în același loc. Iată dovada Biblică: “Dar Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi”.” – Matei 14:27
Cu prețuire,
Toni Berbece