Author: toniberbece

Prea s-a slujit de dragul numerelor de fișe de membri, prea s-a slujit de dragul celor prezenți în sală ca niște trofee bine numărate și iar numărate, prea s-a slujit de dragul colectelor, prea s-au făcut “evanghelizări” mai mult pentru noi, tot în clădirile noastre și s-au născut “evangheliștii” care nu mai alergau după carul unui singur om, ci care întrebau mai întâi: “La câți o să predic?” Prea ne-a interesat succesul și faima, prea ne-a interesat să cântăm în strună unei organizații relgioase, care ne-a spus ce să predicăm și nu am ascultat de Duhul Sfânt. Prea ne-am hulit între noi pentru a ne apăra o instituție și nu credința, un sistem și nu familia lui Cristos, ne-am dezbinat Trupul pentru că ne-am făcut alți capi decât Cristos.

Azi, când porțile locașurilor de cult sunt închise creștinismul nu trebuie să ia vacanță, trebuie să crească mai înfloritor ca oricând. Oamenii trebuie conduși spre Cristos prin mărturisirea de la om la om, oamenii trebuie botezați în căzile lor, dacă cer și arde focul în inima lor, și nu să așteptăm să dea bine pe sticlă numărul lor, oamenii trebui învățați să citească Biblia, să le-o explicăm cum a făcut Filip cu Famenul, oamenii trebuie să vadă în noi credință, speranță, iubire, Duh de viață din Cristos și nu o credință care moare când îi pui lacătul pe clădire. Oamenii trebui smulși din moartea veșnică înainte de a-i smulge Corona sau orice altă boală din viața aceasta pământească. Satana și moartea nu se supun ordonanței de urgență, ci continuă să facă victime. Nici Biserica nu se va opri, va fi Biserică de la om la om, se va folosi de toate mijloacele de comunicare modernă pentru a cuceri chiar de la distanță.

Când ne vom întoarce în locașurile de cult, în adunările noastre, să nu ne trezim ca ursul din hibernare și să căscăm îndelung spunând că ne-a fost dor să mai predicăm, să mai cântăm sau să mai auzim din Scripturi. Ci să ne uităm la palmele credinței și să le vedem pline de bătături de la secera cu care am secerat holdele coapte. Pe lângă noi să fie scaunele pline de oameni întorși la Cristos.

Apoi să ne uităm la mâinile noastre care au cărat plase cu alimente bătrânilor, familiilor cu mulți copii, persoanelor care au ajuns în nevoi și să spunem: “Doamne, tu pentru vremuri dinacestea ai binecuvântat Biserica Ta!” Cei care ați plimbat coșul, cei care ați numărat banii, cei care v-ați bucurat de Biserici cu conturi pline, trebuie să fiți cei dintâi în facerea de fapte bune. Iar toți ceilalți creștini să-și facă partea, nu doar Preoții/Pastorii. Toți creștinii trebuie să strălucească azi prin dărnicie spre slava Lui Cristos, căci aceasta este mărturia noastră.

Cum zice Scriptura, în cele ce suntem vorbiți de rău să se dovedească că nu suntem cum ne descrie vrăjmașul, Satana, care urlă denigrând Biserica și creștinismul, ci singura palmă pe care să o dăm răului să fie palma întinsă spre cel căzut, nevoiaș și doborât de frică și griji. Biserică ridică-te și fii Biserică chiar și atunci când clădirile-ți sunt închise. Cântă un “Cristos a înviat” nu doar de la geam în noaptea de înviere, ci zilnic prin viața ta!

Doamne ajută!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am câteva variante care-ți sunt la îndemână pentru cum vei ieși din ea:

1. În depresie, anxietate, atacuri de panică si cu ulcer? Da, cred că această carantină și acest Covid19 va afecta cu mult mai mulți oameni din punct de vedere psihic decât fizic. Dacă de Coronavirus se îmbolnăvesc câteva mii și mor câțiva bieți oameni, care aveau și alte probleme de sănătate, de frică, panică, neliniște, îngrijorare și stres sau gestionarea greșită a timpului vor fi afectați zeci de milioane. Privind la știri și căutând cu frenezie informații despre sfârșitul lumii sau despre câți au mai murit vei intoxica ființa ta. Nu mai spun că ascultând zilnic păreri și opinii, nemulțumiri și lipsurile din spitale și altele capeți o stare de nemulțumire, furie și frustrarea de a nu putea face nimic, care îți vor da arsuri la stomac, dezechilibre chimice ireversibile în creier și multă frământare inutilă.

2. Intoxicat cu nimicuri? Mulți dintre noi am primit un timp care este ca un credit de minute din partea lui Dumnezeu. Dacă îl vei folosi irosindu-l pe nimicuri vei fi judecat pentru acest credit folosit inutil. Am văzut anunțul cuiva care văzuse zilele acestea trei Seriale a câte 3-4 sezoane de fiecare (sute de ore irosite) și întreba ce serial i se mai poate recomanda. Dacă noi credem că am primit viața aceasta doar pentru a ne uita la filme și pentru a mânca popcorn și să bem cola, ne înșelăm. Timpul înseamnă viață, iar viața trebuie investită astfel încât să fim o binecuvântare. Vom ieși din această carantină intoxicați cu junk-food spiritual și fizic sau îmbogățiți?

3. Binecuvântat cu un timp unic? Aici voiam să ajung, de fapt. Pentru mine carantina aceasta este o binecuvântare, chiar dacă și eu și familia resimțim din plin pe alte părți efectele ei. Adesea, m-am văitat că nu am timp să compun și iată că am primit, m-am văitat că nu am destul de mult timp pentru soție și pentru copii și iată că am primit, m-am văitat că nu am timp de odihnă destul, că alerg prea mult, și iată că am primit. Nu știu dacă eu împreună cu cei care au cerut timp suntem de vină pentru situația aceasta, pentru că ne-am văitat prea mult, dar știu că am primit timp pe care eu personal nu-l voi irosi. Voi ieși binecuvântat, cu o familie mai consolidată, cu mai multe cunoștințe acumulate, cu o putere mai mare în rugăciune și cu mai mult Cuvânt strâns în inima mea.

Este o vreme de cercetare pentru întregul Pământ, oamenii au fost întorși cu fața spre Dumnezeu de mâna Lui plină de îndurare, dacă ratăm și acest moment de împăcare cu Cerul și de investiție în cele duhovnicești va spune și în dreptul nostru Hristos: “Vai de voi… pentru că dacă le-aș fi arătat altora generații atâtea semne și minuni de mult s-ar fi pocăit în sac și cenușă (parafrazare – Matei 11:21)!”

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când îți pui mintea să rumege la șapte episoade consecutive dintr-un serial e clar că mintea ta a obosit, atunci nu mai e chef pentru a medita la Scripturi, când ai umplut-o cu informații fictive, inutile, pline de sex, sânge și scandal (cei trei “S” pe care media se bazează în atragerea publicului), normal că atunci când te pui pe genunchi nu mai prinzi contact cu Cerul, ci mintea ta rulează seriale. Astfel cheful minții noastre a fost consumat pe altceva, iar lui Dumnezeu îi dăm o minte obosită, fără chef de meditat la cele sfinte.

Când ochii tăi te ustură de la cât ai privit la știri, când ochii tăi sunt obosiți de cât au consumat din lumea aceasta tot ce a prins, când televizorul a fost lumina ce le-ai pus-o înainte, normal că nu mai pot vedea lumina feței Domnului din Scripturi. Astfel cheful a fost consumat pe altceva, iar ce-i dăm Domnului sunt niște ochi obosiți de privit în altă parte.

Când trupul tău a alergat de dimineață până seara doar pentru ale gurii, când picioarele tale au trudit doar pentru trup, când mâinile tale au trebăluit ca ale Martei de dimineață până seara, iar la capătul zilei îți aduci aminte și de suflet, normal că nu mai e chef, genunchii puși la rugăciune când ating podeaua cred că-s puși la odihnă, ca genunchii cămilei plimbată prin deșert.

Așadar dă-i vlaga începutului zilei lui Dumnezeu, nu-i da un trup obosit, nu-i da o minte plină de nimicurile lumii, nu-i da niște ochi roșii, care privesc în Biblie ca ochii mortului la soare, nu-i da lui Dumnezeu restul chefului tău. Noi ne trezim cu bateriile pline, cu chef pentru toate, nu-i da lui Dumnezeu ultimii 2% din bateria ta, iar conversația dintre tine și El să se termine în loc de “Amin” cu un sforăit, ci dă-i roadele dintâi ale trupului tău și apoi încheie și cu ultima vlagă dată Lui. Unde nu-i chef pentru Dumnezeu vă spun sigur că a fost chef pentru orice altceva, dar s-a dus pe lume și pe distracțiile și plăcerile ei.

Te-ai rugat azi dimineață, ai citit din Biblie?

Cu prețuire,

Toni Berbece