Skip to main content

Ce facem noi când începe o ceartă…

Da, și noi ne mai certăm. Cuplul perfect nu este acela care nu se ceartă niciodată, ci acela care știe cum să treacă cu bine peste orice moment tensionat. Avem câteva reguli, care după câțiva ani de căsnicie se aplică cu precizia unui ceas elvețian.

1. Nu lăsăm niciodată o ceartă să degenereze. Realizăm la timp că orice ceartă, indiferent cât de mică pare, este un pericol maxim pentru familia noastră. Așadar, ne oprim întotdeauna până nu e prea târziu.

2. Nu ne izolăm niciodată. Nu permitem niciunei neînțelegeri să ne separe nici măcar pentru câteva ore. Nu dăm șansa firii umane să se obișnuiască cu distanța, o iubire adevărată nu permite așa ceva. Dacă știu că e supărată mă ard tălpile să merg la ea. Nu las supărarea să dospească, o opresc la timp. Îmi cer iertare și rămân lângă ea. Tocmai atunci are nevoie să mă simtă aproape. Izolarea nu a rezolvat nociodată un conflict.

3. Nu ne culcăm niciodată supărați unul pe celălalt sau cu o dispută nerezolvată. “Să nu apună soarele peste mânia ta!” – e poruncă pentru noi.

4. Niciodată nu fugim în brațele altora pentru a ne plânge de milă sau pentru a ne văita de viața de cuplu. Nimeni nu va ști să caute soluții pentru familia ta mai bine ca tine. Mama/tata îți va spune că e nesimțit/ă sau prost crescut/ă, iar cel/cea mai bun/ă prieten/ă la fel doar de dragul tău. Dar ei nu se gândesc ce faci tu cu viața ta după ce ai “scăpat” de “nesimțit/ă”. Nimeni nu se gândește la viitorul tău mai bine ca tine și ca Dumnezeu, care așteaptă să-L implici. Viitorul tău e în familia ta pentru care Dumnezeu are dragoste cu carul, doar s-o ceri și să stai acolo unde ești pus/ă pentru a o primi.

Așadar, nu lăsa cearta să-ți distrugă familia. Abordeaz-o ca pe un dușman, anihileaz-o cu multă iubire, iertare și rugăciune. Vei birui cu siguranță!

Cu prețuire,

Toni și Gabriela Berbece

Ea și-a ucis copilul pentru carieră, el a renunțat la carieră pentru copii

De la Hollywood a mai venit o urâciune a Satanei menită să ne lase scârbiți de mizeria acestei lumi fără Dumnezeu. O actriță, care a avortat pentru a-și putea duce la bun sfârșit un rol, i-a “mulțumit” copilului scos pe bucăți din ea și apoi aruncat la pubela unei clinici de avorturi, asta după ce i s-a înmânat un trofeu Oscar. Cu barba tremurândă și cu lacrimi în ochi, această femeie (mamă e mult spus) era de asemenea recunoscătoare acestei lumi emancipate în care poți să scapi de ființa din pântecul tău care s-a prins acolo fără voia ta.

Am urmărit cu atenție reacția celorlalte femei din sală, erau în extaz, erau cu lacrimi, aplaudau, iar mintea lor gândea că discursul este ceva revelator, dar nu realizau că un astfel de discurs este venit direct din Iad. Parcă vedeam o păpușă manevrată de marele păpușar, Satana. Cel mai tare cu siguranță că a aplaudat chiar el, bucuros că va trage după el toate aceste vedete.

Dar pentru că nu merită să pun o poză cu această femeie care și-a vândut sufletul Satanei pentru faimă, succes și bani, vreau să vă aduc în atenție un alt actor care era în plină glorie, actorul Rick Moranis bine cunoscut din filmul Vânâtorii de fantome, care a ales să renunțe la carieră pentru a-și crește copiii, în urma morții soției de cancer. A preferat să arunce cariera la gunoi pentru a-și ajuta copiii să treacă peste această tragedie și pentru a rămâne aproape de ei.

Rick Moranis merită toată stima, merită toate blițurile și aplauzele și nu această actriță, care se închină demonului morții prin avort și care și-a sacrificat propriul copil pentru carieră.

Cu prețuire pentru părinții care nu-și ucid prunci,

Toni Berbece

Ce înseamnă să fii femei în casa ta

Când el are o propunere, o nouă inițiativă pentru bunul mers al familie nu-ți fă un obicei din a strâmba din nas, nici nu te transforma în “Gică Contra”. A-l încuraja, a-i îmbunățăți inițiativa cu sfaturi pline de înțelepciune spuse cu blândețe te face cu adevărat o doamnă.

Gătitul nu este pentru “slugi”, nici spălatul vaselor o ofensă. Un vas spălat nu te face mai puțin femeie și nici o ciorbă nu te transformă în roabă, ci el se va trezi și te va binecuvânta cu vorbe de apreciere și ii va mulțumi lui Dumnezeu pentru hărnicia ta.

Nu-l ții sub control sau sub papuc prin “arta cicălirii”. Prin cicălire te faci o femeie greu de suportat, o corvoadă pentru soțul tău, care va deveni tot mai distant și mai rece. Cicălirea este de fapt moartea pasiunii într-o casă. O doamnă nu e cicălitoare, ci plină de înțelepciune. Arta de a vorbi înțelept și arta de a tăcea la nevoie, sunt artele necesare unei doamne.

Nu-l compara cu vecinul îndemânatic și bun la toate și nici cu șeful care face bani cu nemiluita, nu-l compara nici cu tipul de pe Facebook plin de pătrățele și lucrat bine la sală și nici cu romanticul care o ține numai in flori și parfumuri toată ziua. Nemulțumirea ta îi va transmite frustrare, iar tu poți deschide porți ale curviei cultivând un spirit de nemulțumire față de el. O doamnă va ști să aprecieze ce are acasă și să exploateze punctele forte ale soțului și nu pe cele slabe.

Și în ultimul rând nu fugi la mama după fiecare ceartă, nu-l pâră ca la grădiniță, nu-l fă să se simtă ca un copil care dă extemporal în fața alor tăi mereu. O doamnă rămâne acasă și știe să “spele rufele în familie”.

Fii o doamnă, fii o binecuvântare pentru întreaga ta casă!

Cu prețuire,

Gabriela și Toni Berbece