Author: toniberbece

Nu știu dacă ați fost vreodată chemați de cineva prin rugăciune. Mă refer la acel moment când cineva are nevoie de ajutorul tău și se roagă să fie ajutat de tine, iar Dumnezeu are grijă să pună în mintea ta gândul de a suna, de a căuta persoana care are nevoie de ajutorul tău. Uite așa m-am trezit eu într-o zi cu dorința puternică de a o vizita pe mamaie Ioana cu o pungă de alimente. Mi-a spus că s-a rugat: “Doamne, ce bine ar fi să vină domnul Toni și pe la mine!” Am rămas uimit până la lacrimi când am auzit că de fapt gândul de a o vizita era sădit în mintea mea de Tatăl nostru, care aude rugăciunile.

Am discutat un pic în pragul ușii și mi-a spus: “Domnul Toni, să știți că zilele acestea am realizat că Biblia e mai tare decât icoana!” Nu am știut ce vrea să zică, dar tot dumneaei m-a luminat. Mi-a zis că până zilele acestea a avut o relație distantă față de Dumnezeu, tot ce făcea era să mai îngenuncheze înaintea unei icoane, să o mai pupe și mai făcea un semn al crucii, dar nimic mai mult. Însă de când a început să citească Biblia și să mediteze la ea îl simte pe Dumnezeu în inima ei, Îl simte pe Dumnezeu aproape, nu mai are nevoie de icoană, se pune direct pe genunchi și Dumnezeu e deja acolo, o așteaptă să vorbească. E real!

Așa m-am bucurat că această femeie L-a descoperit personal pe Dumnezeu și că nu mai are doar o formă de credință, o religie impersonală, ci o relație cu Hristos, o relație cu directă cu Dumnezeu Tatăl! Era atât de fericită. Parcă îmi povestea de prima ei dragoste, așa îi sclipeau ochii acestei bătrânele, dar de fapt Hristos, la orce vârstă te-ai îndrăgosti de El, este prima dragoste adevărată, prima dragoste veșnică, nepieritoare.

Citiți Biblia dragilor, Îl veți descoperi pe Hristos în ea și astfel veți simți să vorbiți cu El, să începeți o relație fără sfârșit.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dă-mi, Doamne!

Dă-mi, Doamne, toiagul lui Moise să pot despărți marea de suferință dinaintea celor care nu pot înota prin ea, și pentru a le prăvăli mai apoi peste armatele de gânduri negre și descurajări care vine după ei. Dă-mi acest toiag să despic stânca pentru a da apă sufletelor însetate de Tine!

Dă-mi, Doamne, untdelemnul lui Samuel, să-i ung cu Duhul Tău cel Sfânt pe cei care te caută, să le aprind viețile cum a fost aprins Saul și mai apoi David, să pot pune peste ei Duhul Tău care să rupă sabia vrăjmașului și gura leilor.

Dă-mi, Doamne, mantia lui Ilie, să o arunc peste cei care nu Te-au experimentat și să simtă fiorul Tău, să nu te mai uite niciodată cum nu Te-a putut uita Elisei, atins de mantia lui Ilie. Dă-mi Doamne mantia care a fost acoperită de slava Ta în nopțile de rugăciune în care te-ai coborât să-mi vorbești, fă ca până și hainele de pe mine să se încarce de slava Ta!

Dă-mi, Doamne, poala hainei Tale, de care să se atingă cel disperat și să găsească rezolvare, să se atingă cel care nu are bani de medic, cel pentru care nu mai există tratament pe lumea aceasta și să fie vindecat și eliberat.

Dă-mi, Doamne, basmalele și șorțurile lui Pavel, pe care le trimitea peste tot pentru a fi puse peste bolnavi pentru ca aceștia să fie vindecați, oamenii să aibă primească de la mine un semn al credinței, o încurajare, un: “Du-te în pace, credința ta te-a mântuit!”

Dă-mi, Doamne, Duh să mișc lumea, să se zică și despre mine: “Omul care a tulburat lumea este aici!”

Fă și tu această rugăciune!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Avraam a căpătat rezistență și caracter prin faptul că până la 100 de ani a așteptat neclintit în promisiunea lui Dumnezeu că-i va da un fiu, au râs mulți de el, chiar și Sara la un moment dat, dar în acest dor, în această mistuire a căpătat putere și credincioșie. Fiul a venit, Dumnezeu s-a ținut de cuvânt. Dumnezeu este credincios!

Moise a căpătat rezistență și caracter în pustie, departe de familia lui, păzind oile socrului său, mistuit fiind de dorul după casă. Dumnezeu i-a alinat dorul și nu doar că l-a dus la ai lui, dar prin el ai lui au fost duși spre o țară și o casă nouă. Dumnezeu e credincios!

Iosif a căpătat rezistență și caracter ca rob vândut de proprii frați, apoi a fost aruncat în temniță pe nedrept, unde a continuat să aștepte împlinirea unor promisiuni dumnezeiești, care păreau că nu mai vin. Dar au venit. El a fost salvarea familiei lui și chiar a popoarelor. El a fost pâinea națiunilor. Dumnezeu e credincios!

David a căpătat rezistență și caracter fugind prin peșterile și pădurile lui Israel de crudul Saul, care, orbit de invidie fiind, își făcuse unic țel omorârea lui. David aștepta o promisiune care-l mistuita, promisiunea că va fi regele lui Israel. Saul a murit, iar poporul l-a cerut pe David ca rege. Promisiunea a fost împlinită, Dumnezeu este credincios.

Isus a căpătat rezistență și caracter în 30 de ani în rugăciune, studierea Scripturilor și în ascultare față de Tatăl, apoi a venit misiunea de trei ani și jumătate unde a mers spre Cruce, totul a fost spre acest țel de salvate a lumii. Caracterul dumnezeiesc, răbdarea de fier și sutele de ore petrecute în rugăciune i-au asigurat o victorie muncită cu lacrimi, chiar cu transpirație de sânge și piroane în mâini și picioare. Dumnezeu este credincios, a murit chiar El pentru noi urmând același tipar, al muncii, dăruirii, răbdării și al caracterului impecabil.

Poate că până la împlinirea unei promisiuni/țel este o cale lungă, sunt multe suferințe, sunt multe lacrimi, sunt multe oftaturi, dar Dumnezeu nu vrea să fim doar niște răsfățați sau nerecunoscători îngâmfați, ci El ne pune în poziții în care să nu eșuăm din lipsă de caracter. La Dumnezeu este mai întâi caracterul și apoi poziția și împlinirea promisiunilor. Așadar, așteaptă în tăcere prelucrarea ta, nu vei auzi pomii crescând, nici mușchii dezvoltându-se, pentru că ea, creșterea, înseamnă timp, efort supunere și răbdare.

Cu prețuire,

Toni Berbece