Author: toniberbece

În Austria, mai exact în Catedral Sf. Ștefan din Viena, sodomiții au reușit “performața” propusă de cei care-i conduc din lumea întunericului, anume spurcarea Casei Domnului. Conchita Wurst și hoarda au ținut mare concert cu dansuri demonice și discursuri împotriva infectării cu SIDA și strângere de fonduri pentru tratarea ei, boală propagată tocmai prin acest dezmăț sexual. Asta este culmea ipocriziei, să vorbești cu vehemență împotriva unei boli pe care de fapt o promovezi prin modul de viață distructiv.

Sodomiții au vânat dintotdeauna spurcarea Casei Domnului. Ei, spre deosebire de altă categorie de păcătoși, vânează funcții bisericești, vânează pervertirea slujbelor și aducerea de confuzie spirituală printre oameni. Credincioșii pot fi înșelați astfel prin faptul că tolerând un anume păcat, oricare altul poate părea ușor tolerabil. De exemplu un hoț, alcoolic, drogat sau un curvar dacă se gândește că sodomiții sunt scutiți de “Biserică” de nevoia de pocăință și schimbare, atunci ei de ce nu ar fi scutiți. Și uite de aici tăvălugul de păcate chiar în sânul Bisericii.

Haideți să nu ne lăsăm înșelați. Biblia este foarte clară, iar în aceste vremuri Biserica are nevoie de o reformă și de o reamintire, reîmprospătare, readucere în atenția credincioșilor a standardului ei Scriptural. Împăratul Iosia a reformat credința în Dumnezeu din vremea lui, iată o măsură pe care a trebuit să o ia: “A dărâmat casele sodomiţilor care erau în Casa Domnului… (2 Împărați 23:7)” Sodomiții își făcuseră case de prostituție chiar în Casa Domnului. Vă dați seama ce era acolo? Aici se va ajunge în Bisericile acestea moarte care tolerează așa ceva. Biserica lui Cristos nu va permite ca Adunările sfinților să devină bordeluri pentru prostituție de tot felul.

Eu nu înțeleg cum pot dormi unii creștini când în Bisericile lor se întâmplă așa ceva? Doamne, ridică mai mulți de Iosia în aceste vremuri ca să curețe Casa Ta!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am auzit la radio că tipul cu o mașină mai mare, care acum ceva vreme a împins un Logan de pe carosabil, așa că era nervos, a primit cinci ani de închisoare cu executare pentru tentativă de ucidere. Cinci ani privat de libertate pentru un gest absurd de mânie. Închisorile sunt pline de oameni care au dat un pumn, un par, o palmă, o sticlă în capul cuiva și uite așa au ajuns acolo fără să își planifice asta, doar pentru că au reacționat nebunește, iar azi își regretă fapta.

Oare merită să te mânii? Biblia zice că mânia stă în sânul nebunului, iar neurochirurgii au descoperit că de fapt prin mânie omul deconectează lobul frontal (cel responsabil cu logica) de hipotalamus și de amigdala cerebrala, părțile care acționează emoționalo-instinctiv. Când te mânii e ca și cum ai scoate logica, rațiunea, gândirea analitică din priză. De aceea omul trebuie să ia mâna de pe ștecherul numit gândire și să-l lase acolo. Rugăciunea, calmul, pacea interioară, liniștea din Cristos te ajută să faci lucrul acesta.

Și eu am fost un om foarte mânios. Încă din adolescență m-am luptat cu o mânie care-mi aprindea pieptul și-mi deconecta mintea. Îmi aduc aminte că odată am dat cu pumnul în perete atât de tare încât osul degetului mic mi-a sărit de pe poziție, asta doar pentru că mama și cu tata nu m-au lăsat afără cu prietenii. Mi-a dat seama că nu pot continua cu o astfel de mânie, așa că am început să mă rog pentru a scăpa de ea. Treptat Dumnezeu m-a făcut un om blând. E meritul Duhului Sfânt care m-a modelat. Dar nu mi-am mai permis niciun act de nebunie din cauza mâniei.

Ai probleme cu mânia? Adu-o la Cristos. El o va casa și-n schimb îți va da pace și blândețe!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am întâlnit un domn a cărui “specializare” era de a fura icoane din Biserici, banii din altar și chiar și vinul servit la împărtășanie. Fura doar din Biserici și a dus-o chiar foarte bine o vreme până a fost prins și băgat la închisoare.

Dar și noi deseori suntem niște “jefuitori” ai Casei Domnului. Fariseii nu au fost acuzați de Isus că furau ca hoții noaptea pe furiș, ci furau în alte feluri/ Putem jefui Casa Lui în trei moduri.

În primul rând o jefuim când Biserica lui duce lipsă și aici mă refer atât la clădiri cât și la oameni. Când Biserica arată mai rău decât Primăria, Casa de Cultură sau Cârciuma din sat, atunci e clar că acolo nu sunt oameni evlavioși, ci doar niște jefuitori ai Casei Domnului. Când Bisericile devin discoteci sau hoteluri ca în Franța și Germania e și mai grav. Problema e că în timp ce creștinii închid Biserici, musulmanii deschid moschei. Apoi, când văduva și orfanul duc lipsă, când săracul plânge de foame în rugăciunile lui, de fapt noi cei care avem din belșug suntem de multe ori niște jefuitori când închidem ochii și mai ales urechile la vocea Duhului Sfânt, care ne cheamă să dăruim, pentru că în definitiv Biserica nu e clădirea, ci omul.

În al doilea rând jefuim Casa Domnului când venim la ea cu o atitudine morcovită, apăsătoare, lipsită de chef și de pasiune. Noi jefuim Casa Domnului în sensul că o privăm de laudele noastre și de rugăciunile noastre fierbiți, care i-ar înflăcăra și pe alții. În vechime se anunțau cotropirile inamice prin focuri aprinse din loc în loc pe cele mai înalte locuri din țară, iar dacă cineva nu-l aprindea informația nu mai ajungea la sursă, astfel că mureau oameni. Dacă noi nu ne aprindem pentru Cristos alții vor muri spiritual și chiar fizic din cauza indiferenței noastre.

În al treilea rând mai putem jefui Casa Domnului prin lipsa noastră de la slujbe. Scaunul acela gol este un jaf, jaful unui cărbune dintr-un foc, pentru că una e sa aprinzi pentru un grătar un cărbune și alta e să aprinzi 100. Gândiți-vă că Avraam l-a pus pe Dumnezeu să promită că nu va distruge Sodoma și Gomora dacă vor exista în ea măcar zece mijlocitori, oameni ai rugăciunii. Dar nu au fost atâția, au fost doar patru, ceilalți șase poate că erau cei care lipseau mereu de la rugăciune pe motiv că sunt obosți, că nu s-au trezit sau că duminică e zi de grătar și de excursii si nu de Biserică.

Nu mai jefui Casa Domnului și duminica aceasta care vine sau și săptămâna aceasta. Fă ce ai de făcut pentru ea și fă-o bine!

Cu prețuire,

Toni Berbece