Author: toniberbece

Nicio zi fără să râzi. Râsul zdravăn timp de câteva minute echivalează cu câteva ore de somn și alungă tensiunea adunată în creier și în organism. Râsul este cel mai mare dușman al depresiei, al stresului și al îmbătrânirii precoce.

Nicio zi fără cel puțin o îmbrățișare. O îmbrățișare zdravănă a unei persoane dragi eliberează în tine atât de multă serotonină (hormon al fericirii) încât imediat te simți inundat de un sentiment de bucurie, împlinire și de pace.

Nicio zi fără dărnicie. Dăruind orice, fie că e vorba de bani, alimente, haine, flori, orice unei persoane din jurul tău, care fie are nevoi materiale fie are nevoia unui gest de iubire, nu faci decât să-ți umpli viața de sens. Dăruind devenim mai buni, devenim oameni, viața ne capătă sens, de aceea cei care au învățat să dăruiască nu se mai pot opri pentru că au înțeles care e menirea noastră de fapt.

Nicio zi fără muzică. Muzica produce în creier o conexiune între neuroni care dezvoltă și întărește funcționarea lor pe termen lung. Plus că bucuria care se declanșează în creier arată la un RMN cu substanțe de contrast ca o explozie de artificii, o explozie a bucuriei. Muzica ne relxează, ne vindecă creierul, ne întărește neuronii, sudează conexiuni noi plus că dezvoltă capacitatea de a ne deprinde repede cu orice îndeletnicire nouă.

Nicio zi fără meditație la Dumnezeu și fără rugăciune. Oamenii de știință au descoperit că cine meditează la Dumenzeu dezvoltă din creier acea parte care se ocupă cu altruismul, socializarea, empatia, mila și bunătatea. Dumnezeu e legat de tot ce înseamnă bine. Așadar, meditând la Dumnezeu și rugându-te la El deja devi tu însuți mai bun, mai deschis spre cei din jur și spre a fi o binecuvântare.

Toate aceste lucruri sunt gratis și fac cât toate medicamentele din lume la un loc, înseamnă sănătate fizică, psihică și spirituală. Dumnezeu ne-a dat toate aceste “medicamente” gratis. Farmacia lui e chiar în tine și în jurul tău deschisă mereu și la dispoziția ta.

Cu prețuire,

Toni Berbece

De trei ani mă rog împotriva rețelelor de proxeneți. După trei ani văd că se mișcă ceva. Este dată pe față o mică frântură din durerea fără margini a fetelor răpite pentru “produs” de către rețele care sunt stoarse de bani chiar de unii dintre “oamenii legii” (nu sunt presupuneri, ci dovezi aflate în curs de judecare). Adesea am încercat să-mi imaginez durerea și groaza pe care mii de fete crescute de noi românii le experimentează anual atunci când sunt răpite de acasă de cefoși tatuați, de “gigolo” gelați sau moși libidinoși și fără nicio fărâmă de iubire față de semeni, ci doar cu iubire față de bani.

Dar, cu durere zic, nu mai e nevoie să-mi imaginez ca să simt ce simte o fată răpită, fie ca să fie violată de un demonizat, fie ca să fie vândută zilnic la zeci de bărbați. Dumnezeu ne-a făcut să auzim propria noastră răutate ca neam… Prin apelurile Alexandrei la 112 am auzit fiecare român în parte disperarea care ar trebui să ne facă să dăm o lege cu pedeapsa la moarte a tuturor celor care răpesc ca să vândă sufletele și trupurile acestea fragede și pure. În poporul evreu exista pedeapsa aceasta. Oricine fura un om ca să-l vândă (nu mai vorbim de vândut pentru sex) era ucis fără drept de apel. Legi cât mai dure pentru acești monștri, asta e soluția, cum zice Scriptura “ca să scoatem răul din mijlocul nostru”. Iar noi să sancționăm și să condamnăm civic orice practică de genul de la videochat până la prostituția din saloane de masaj erotic și de la colț de stradă sau de pe centură.

Dacă apelurile Alexandrei ne-au stors mii de lacrimi, mii de oftaturi, dacă au scos la iveală umanul care mai există în acest popor atunci haideți dragi cetățeni, dragi politicieni, dragi procurori, dragi polițiști să luptăm cu proxenetismul care e mai rău decât orice crimă odioasă, pentru că ucide lent un om mai chinuitor decât orice metodă de tortură barbară, iar ținta lor sunt fetel neamului nostru. Lașitatea, lăcomia și lehamitea noastră ne ucid copiii! Haideți să spunem stop exportului de fete din România!

Roagă-te pentru România, rugăciunea va scoate la lumină orice colț întunecat al acestei națiuni, iar cu ajutorul lui Dumnezeu vom face curat!

Cu durere, dar cu respect pentru voi oamenii de bine,

Toni Berbece

În drum spre o tabără din Cluj, în aeroport, l-am întâlnit pe Smiley. Mi-am făcut curaj să-l abordez și să-i dau cartea “Viața, un cântec de laudă”. Am purtat preț de câteva minute o discuție constructivă despre Dumnezeu, muzică și credință. M-am bucurat când, după ce i-am spus că eu compun și cânt pe teme morale și despre relația cu Dumnezeu, răspunsul lui prompt a fost: “Și eu!”

În discuție am amintit un vers dintr-unul din cântecele lui “și vom fi judecați după fapte”, vers sub care trebuie să ne trăim cu toții anii, știind, așa cum spune Eclesiastul, că putem face multe în viața aceasta, dar să nu uităm că pentru tot ce vom face există și un ecou în eternitate. Fie ca faptele noastre să fie făcute sub acest raționament, cum că în cele din urmă vom fi aduși înaintea lui Dumnezeu, iar Cristos va fi singura noastră scăpare, Cel prin care am făcut binele pe pământ și în care ne-am pus speranța vieții de apoi, El prietenul și salvatorul oamenilor.

I-am promis că mă rog pentru el și dacă vreodată va avea nevoie de cineva care să-i fie alături în vreo problemă pe care o aduce înaintea lui Dumnezeu va putea conta pe ajutorul nostru, al creștinilor care iubim rugăciunea și mijlocirea pentru alții.

Fii binecuvântat, Smiley!