Author: toniberbece

Alexandra, înainte de a fi ucisă de acest criminal care ne-a îngrozit, a fost ucisă de scârba cu care i-a răspuns la telefon operatorul 112, a fost ucisă de sila cu care acel individ și-a făcut meseria, practic lehamitea pe care a avut-o față de postul său, nu știa să descifreze o hartă și o localizare trimisă prin aplicație de STS. De fapt sila asta se regăsește oriunde în România, nu trebuie să o cauți mult, de la ghișeul ANAF până la magazinul de pe colț unde ești tratat cu silă. O găsești în sistemul medical de la doctorii cu buzunarele cât sacul până la asistentele care te bagă în septicemie pentru că, cu mâna cu care ți-a schimbat pampersul îți bagă și branula (caz real prin care un prieten era să-și piardă viața în urma unei banale fracturi de picior).

Sila asta de a ne trata unii pe alții ne caracterizează din păcate pe prea mulți. Nu avem bunul simț și zâmbetul cu care să ne întâmpinăm semenii. Soției mele acum câțiva ani, fiind însărcinată și fiindu-i foame, din ultimul mărunțiș de prin geantă a vrut să-și cumpere un covrig, dar vânzătoarea arogantă nu i-a primit banii pe motiv că sunt mărunți, jignind-o grosolan. A plecat de la covrigărie cu lacrimi în ochi și la fel de flămândă. Când nu ai milă de o femei gravidă, care vrea să cumpere un covrig cu ultimul mărunțiș, ești putred pe interior și capabil și de altele. În lucrurile mici se vede că ne pasă pentru că de cele mai multe ori nu apucăm să facem lucruri mari.

Iresponsabilitatea cu care ne tratăm semenii când ne angajăm neamuri și prieteni pe posturi vitale doar pentru că mergem pe sistemul “pile” de care chiar nu ne mai vindecăm, scârba cu care ne facem treaba în general pe principiul “lasă că merge și așa”, scârba pe care o avem față de o femeie bătută în fiecare seară de bărbat fără a interveni sau față de copiii săraci pe care-i cunoaștem și pe care-i lăsăm așa cum sunt, toate acestea își spun cuvântul.

De scârbă aceasta cu care ne tratăm unii pe alții ar trebui să ne vindecăm cu toții, nu doar politicienii, nu doar polițiștii, nu doar medicii, ci noi toți la un loc. Isus Cristos a venit tocmai pentru a ne vindeca de ea, pentru a ne învăța iubirea chiar și cu prețul vieții. Caută-L pe Isus și vei scăpa de lehamitea și de indiferența față de aproapele tău. Legea Lui este: “Ce vrei să ți se facă fă tu la alții!” Iar aceeași sub altă formă este: “Purtați-vă poverile unii altora!” “Milă voiesc și nu jertfe!” a spus Isus într-l împrejurare. De Alexandra nu au avut milă nici unii nici alții, când e Isus în tine oricine îți stârnește mila, chiar și un animal darămite un om.

Cu prețuire,

Toni Berbece!

Ceea ce era de așteptat s-a și confirmat, criminalul din Caracal era mare pasionat de filme de groază. O fostă angajată/menajeră a acestuia a făcut această declarație. Deși bănuiam acest aspect, e bine că ne-a fost confirmat chiar de la sursă. Majoritatea filmelor de groază au ca personaje principale tocmai stereotipul acestui demonizat criminal român. Bărbați singuri, obsedați sexual și cu o droaie de demoni veniți pe diferite căi de practicare a păcatului (pornografie și altele). Necurăția uneori duce și aici.

Niciodată nu am putut privi un film de groază. Să dau din timpul meu două ore pentru un material imaginat de minți influențate demonic, pentru filme cu personaje care omoară oameni în cel mai crud mod posibil, nu, nu am putut face asta niciodată. Lumina din mine nu poate tolera și nu-și poate găsi plăcerea într-un astfel de film. De aceea e o legătură între demonii care sunt capabili de aceste crime, demoni expuși în filme și realitatea pe care o vedem chiar azi prin acest om din Caracal. Un film de groază este ca o odă adusă morții și a demonilor ce se unesc cu cei mai cruzi criminali.

Adesea îmi scriu tineri care sunt chinuiți de demoni în somn, care nu mai pot dormi, care dorm doar cu lumina aprinsă și nici la toaletă nu se duc singuri, care au atacuri de panică și depresii, iar unii îmi mărturisesc că după ce s-au delectat cu astfel de filme au ajuns în astfel de stări. Deci iată că și filmele de groază sunt canale prin care demonii intră în minte și dacă nu reușesc să aducă un comportament violent în viața privitorului, atunci aduc teamă și depresie. Criminalul din Caracal ne confirmă cel mai crunt scenariu, când mai sunteți tentați să vă uitați la filme cu astfel de personaje blestemate aduceți-vă aminte că totul se transpune și în realitate, că două adolescente din România chiar au murit ucise de oameni demonizați care sunt promovați prin filme dedicate lor. Stați departe de filmele de groază!

Cu prețuire,

Toni Berbece!

Zilele trecute am trecut pe lângâ parcul Herăstrău și pentru că aveam ceva timp liber soției i-a venit ideea să ne plimbăm cu rolele. Am parcat mașina în fața parcului unde am observat o familie cu o mașină plină de bagaje și cu trei copilași. Am zis că așteaptă pe cineva să meargă împreună în vacanță. Dar când ne-am întors familia aceea era tot acolo. Cele trei fetițe stăteau pe trotuar plictisite și obosite, iar mama și tatăl se agitau pe lângă mașină. Mi-am dat seamă că au o problemă așa că am intrat în vorbă cu ei.

Am aflat că erau niște credincioși baptiști din Județul Alba, iar în drum spre vacanță au oprit la Arcul de Triumf pentru a face poze. Când să plece mașina nu a mai pornit. Acest lucru s-a întâmplat la 4 dimineața, iar noi am dat de ei la 4 după amiază. Erau deja de 12 ore cu mașina în pană. El a căutat în tot acest timp piesa necesară, a căutat service-uri, a căutat mecanici, dar fără niciun rezultat. Erau epuizați, erau dezamăgiți și stăteau la 40 de grade cu mașina în pană.

Am dat câteva telefoane și am găsit un service în afara Bucureștiului tot la niște creștini care au acceptat cu bucurie să lase alte mașini să aștepte pentru a rezolva problema lor, dar pentru că era o problemă care necesita timp am luat familia la noi acasă. Ce șanse erau ca din pură întâmplare să ne vină ideea în miezul zilei pe caniculă să ne plimbăm cu rolele, apoi să parcăm lângă această familie, iar în cele din urmă să ne apropiem de ei pentru a-i întreba ce problemă au? Noi nu am fi făcut acest lucru de la noi dacă Dumnezeu nu ne-ar fi trimis acolo în urma rugăciunilor lor.

Încă un lucru aranjat de Dumnezeu a fost faptul că atunci când noi ne-am întors după doua ore de plimbat prin parc, mama cu cele trei fetițe a simțit să meargă de urgență spre mașină și tatăl a ajuns fix atunci de la un magazin de piese. Deci Dumnezeu ne-a dat întâlnire tuturor, pentru că El avea o soluție. Dumnezeu chiar auzea rugăciunile acestor părinți. Erau deja obosiți și fără soluție. Cel mai important telefon l-au dat acolo sus.

Biblia spune să fim primitori de oaspeți pentru că poate vom găzdui chiar îngeri. Noi am găzduit vreo 5 “îngeri de oameni”. Ne-au umplut casa cu bucurie și zâmbet. E minunat când Dumnezeu privește din înaltul cerului și vede o problemă, aude o rugăciune, iar pentru rezolvarea ei știe că te are pe tine și că tu ai inima și urechea deschise pentru a fi îngerul acela păzitor. De nenumărate ori am avut parte de astfel de îngeri. Uneori când Dumnezeu chiar nu mai are pe nimeni printre oameni, trimite îngeri, care iau chiar trup de om, dar ce rost are când El te are pe tine? Când îngerii și oameni “se întrec” în a face bine, când împreună lucrează spre binele celor ce se tem de Dumnezeu în jur e iubire și binecuvântare!

Fii tu un înger păzitor, roagă-te ca Dumnezeu să te folosească, roagă-te ca Dumnezeu să trimită cazul cuiva care cere ajutor spre tine, să distribuie și spre tine multele cereri care ajung la urechile Lui! Fii un lucrător împreună cu Dumnezeu și vei fii fericit iar locul în care vei sta va fi un loc bun, sfințit de tine și de inima ta care a acceptat iubirea lui Dumnezeu manifestată față de semeni.

Toată gloria să fie a Lui!

Cu prețuire,

Toni Berbece