Author: toniberbece

Cineva spunea că nu poate crede în Dumnezeul care trimite oamenii în iad. Atenție la exprimare! Dumnzeu nu trimite oameni în iad, ci doar le respectă alegerile. Nu cred că există în momentul de față pe pământ oameni care să nu fi auzit de Hristos și care este rolului lui (SALVAREA), evident cu excepția sălbaticilor care vor fi judecați după legea cugetului. Mai ales cu Facebook, Instagram, Twiter, Youtube și altele este imposibil să nu auzi măcar o chemare la pocăință. De aceea toate aceste canale de socializare vor grăbi venirea lui Hristos, pentru că înainte de venirea Lui toți vor trebui să audă Vestea Salvării.

Dacă desființezi iadul atunci înseamnă că-i spui în față lui Hristos, cel care ne-a vorbit de fapt despre pericolul de a ajunge acolo, că s-a jertfit degeaba și că și-a irosit timpul predicând-ne despre focul veșnic (30% din mesajul Său a fost pe acest subiect). Atunci le spui tuturor Apostolilor și celor care au vestit pocăința de-a lungul timpului că au predicat degeaba. Le spui tuturor celor ce au renunțat la păcat că nu trebuia, că aveau și varianta de a fi anihilați după moarte dacă ei nu vor Raiul. Iar în cele din urmă îi spui lui Dumnezeu că a avut o idee tare proastă de a-și jertfi Fiul, pentru că neexistând un iad, chiar nu avea de ce să ne salveze.

Acum poate că mă întrebați: “Unde se găsește doctrina despre iad în Biblie?” Haideți să vedem câteva versete și expresii folosite pentru Iad de Însuși Hristos: “întunericul de afară” (Matei 25:30); “plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 8:12; Matei 13:15); “focul cel veșnic” (Matei 25:41); “pedeapsa veșnică” (Matei 25:46); “lacul de foc care arde cu pucioasă” (Apocalipsa 19:20). Cercetează singur aceste versete și dacă toate acestea nu te lămuresc înseamnă că fugi de adevăr.

Nu la voia întâmplării este deseori folosit de Însuși Cristos cuvântul “veșnic” asociat cu toate aceste descrieri ale iadului. Nu mai fi ignorant. Toate acestea te avertizează cu privire la existența unei pedepse veșnice, de aceea nu vei avea nicio scuză în ziua Judecății că nu ai știut.

Cristos e salvarea, acceptă-L și atunci Iadul nu va fi destinația ta!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am râs adesea la glumele voastre, unele foarte cu bun simț și inspirație, însă batjocura voastră la adresa lui Dumnezeu m-a scârbit. Am citit ultima voastră postare despre Dumnezeul care i-ar face praf pe creștinii care i se închină duminica. A pune cuvintele voastre porcoase în gura Lui, a drăcui în Numele lui Dumnezeu nu e grav, este extrem de grav. Vă mirați apoi că vin nenorociri peste voi, că sunteți loviți cu accidente, cancer, demență și altele.

Când eu eram adolescent era un tip într-un grup de comedie care îl batjocorea adesea pe Dumnezeu, uneori din postura de presupus preot. A murit într-un accident de mașină la o vârstă la care de obicei nu se coboară oamenii în groapă. Mulți români au înțeles ideea. Dar astăzi se naște în România tot mai mult o generație care nu are respect față de Dumnezeu.

E Ok să nu fii de acord cu moaștele, cum nici eu nu sunt, dar nu v-ați oprit la contestarea închinării și pupării morților, ci ați mers până la batjocorirea lui Dumnezeu în cel mai grotesc mod posibil. Ce treabă are Dumnezeu cu niște oameni care i-au pervertit credința? A-L batjocori pe El pentru că unii se închină la morți, e ca și cum ați arde Biblia că martorii lui Iehova, mormonii și alții o răstălmăcesc cum vor ei.

Apoi v-ați legat de ziua de odihnă. Nu, Dumnezeu nu a făcut ziua de odihnă ca să scape de noi, ca să-L lăsăm în pace. Dacă ați avea un copil bolnav și ați simți nevoia să vă rugați și ați nimeri în ziua de duminică, v-ați ruga unui Dumnezeu care “are închis” duminica, ați aștepta până luni?

Ați luat modelul lui Charlie Hebdo de a batjocori tot ce au oamenii mai scump și mai sfânt, a căror membrii le-a curs sângele pe trotuarele Parisului sub ochii îngroziți ai unei lumi întregi. Atunci unii au zis așa cu colțul gurii: “Dar ce le-a trebuit lor să batjocorească în halul ăsta pe Dumnezeu?” Dacă Charlie Hebdo nu a fost o lecție despre cum Dumnezeu poate să-și manifeste mânia față de cei care-I terfelesc Numele în mizeria minții lor spurcate, atunci ce lecție ar mai putea primi astfel de oameni? Poate vă gândiți că ce treabă are Dumnezeu cu niște teroriști, când El își retrage protecția și ordinea, se pot întâmpla tot felul de nenorociri. Nu uitați că îngerul protector nu este un basm, ci o realitate simțită de miliarde de oameni zilnic. E suficient ca Dumnezeu să se retragă pentru ca nenorocirea și moartea să-și facă apariția. Nimic pe lumea asta nu e mai periculos ca necinstirea lui Dumnezeu!

Mai bine v-ați ruga să fiti iertați și să încheiați cu batjocura asta, chiar nu e deloc funny, nu știu dacă vă dați seama sau nu că românii nu prea gustă glumele astea.

Atenție, despre faptul că Dumnezeu își apără Numele și onoarea nu o spun eu, ci Scriptura. Vă las aici versetul: “Nu vă înșelați: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera (Galateni 6:7).” Ce va culege omul dacă seamănă batjocură la adresa lui Dumnezeu? Credeți că va culege binele? Nicidecum! Orbii și morții spiritual nu vor pricepe niciodată aceste cuvinte.

Dacă nu vă schimbați, veți cunoaște nu doar falimentul, ci și mânia lui Dumnezeu!

P.S. Adio oricărui click pe articolele voastre!

Toni Berbece

Pe paginile Sfintei Scripturi se află povestea unui golan pe nume Amnon, care “s-a îndrăgostit” de sora lui vitregă, care era una dintre cele mai frumoase femei din Israel. De fapt era atras de trupul ei și asta îl tulbura. Așa fac golanii, nu-și pot potoli poftele, când îi apucă sunt ca și drogații, trebuie să-și ia “doza de necurăție”.

Tipul acesta a făcut totul ca această tânără să-i cadă în plasă. După ce a necinstit-o a alungat-o ca pe o măsea stricată. Scopul lui nu era unul serios (pe vremea aceea căsătoria cu sora vitregă era posibilă mai ales într-un neam împărătesc unde sângele nobil trebuia păstrat). Amnon acesta nu a ascultat-o pe sora lui, care i-a propus să ascundă fapta lui mișelească și să rămână totuși împreună, ci, după ce pofta i-a fost satisfăcută, a fugit de resposabilitate.

Golanii așa fac mereu, ei nu caută relații serioase, ei nu caută să întemeieze familii, ei caută doar relații sexuale după care fug de orice responsabilitate. Când dau peste o fată mai serioasă care le amintește că viața nu e doar plăcere, ci și responsabilitate, golanii aceștia își iau repede tălpășița. Au o scârbă specifică față de tot ce e curat, mai ales față de familie.

Dragi fete, dezvoltați-vă simțurile, mirosul ascuțit cu care să-i mirosiți pe obsedații aceștia sexuali, a căror “cod de etică” sunt doar filmele pentru adulți și cam atât. Ei văd doar trupuri, doar carne, nu văd și iubirea, respectul, fragilitatea vieții, nu văd posibilitatea apariției unui copil, pentru ei un copil apărut în urma unei astfel de relații e doar “carne de tocat”.

Un astfel de golan vă poate dezonora, vă poate distruge viitorul cum a făcut și Amnon cu Tamar. Nu vă jucați cu trupurile voastre, vouă Dumnezeu v-a încredințat o comoară incomensurabil de mare pe care ei nu o vor prețui, pântecul în care se zămislește viața. Ei rămân cu plăcerea carnală, iar voi puteți rămâne cu chinul, cu jalea, cu lacrimile, cu regretele, cu un copil fără tată, iar din partea lor veți primi un telefon închis în nas sau nici măcar atât, doar un mesaj plin de ticăloșie: “Nu e treaba mea, tu ai vrut-o!”

Așadar, fiți deștepte, fugiți de băieții aceia vulgari, neastâmpărați, cărora le fug ochii și mâinile nu le stau cuminți. Care vă tratează ca pe o marfă ieftină.

Cu prețuire,

Toni Berbece