Author: toniberbece

Când îi faci complimente unei fete/unui băiat, când îi spui că e drăguță/drăguț, când o/îl faci să-i tresară inima atunci când te vede pentru că tu-i faci ochi dulci, când ea/el te visează noaptea pentru că tu ai făcut tot posibilul să-i intri în minte și în inimă, ca mai apoi să-i dai un mesaj: “Buna, eu de fapt nu simt nimic pentru tine, doar am vrut să fiu drăguț/ă!” Gândește-te că îți bați joc de sentimentele unui om a cărui inimă a fost modelată de Dumnezeu și pe care El a promis că o va proteja.

Mama ta te-a născut în chinuri groaznice pe care un bărbat nu le poate îndura, mama ta a stat la căpătâiul tău când toți din jur dormeau, iar tu aveai febră, colici, aveai nevoie să fii schimbat, plângeai la 3 noaptea că îți era foame, ca mai apoi, când ai crescut, să vii la 3 noaptea beat sau drogat și să-i spui: “Cine ești tu să-mi spui ce să fac, ce ai făcut tu pentru mine?” Gândește-te că inima ei de mamă este cea mai sfântă, pe ea o protejează Însuși Dumnezeu, nu te juca pentru că blestemul vine peste cei ce nu-și respectă părinții.

Când soția/soțul tău a dat totul pentru tine, când ți-a încredințat tinerețea, te-a ales având încredere că îi vei fi alături până la moarte, ți-a dat totul fără rezerve, iar ție încă îți zburdă inima și ochii după alții/altele ca la prima tinerețe, iar trupul poftește tot ce-i iese în cale, aceasta este trădarea pe care Dumnezeu o urăște. Inima înșelată este lucrul care ne închide Cerul, pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al trădării, ci al credincioșiei. Nimeni nu produce dumnezeire înșelând, unul singur are natura aceasta și acela este Diavolul.

Tu ești fiu de Dumnezeu, fii credincios celor din jurul tău, nu trăda nicio inimă!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Text: Psalmul 33:14-15

Cu stupoare am citit un articol despre apariția unui nou episod din celebrele desene Arthur în care personajul principal Ratburn se căsătorește cu un partener tot de sex masculin.

Am o mare mâhnire sau o “greață duhovnicească” și în același timp câteva întrebări pentru acești oameni din cale afară de parșivi: “De ce ne vânați copiii? De ce vreți “să-i injectați” de mici cu acest malefic microb? Dacă voi ziceți că un om cu o astfel de orientare se naște așa (ceea ce e fals), atunci de ce căutați să ne convingeți copiii să aleagă o astfel de viață atât de distructivă pentru ei și pentru societate? De ce faceți o asemenea propagandă?”

Am înțeles că s-a interzis în unele State din America terapia la psiholog pentru persoanele care au astfel de gânduri (când Biblia ne zice clar că orice gând rău sau păcătos trebuie supus lui Cristos, încătușat pe veci), însă ați dat mână liberă la injectarea cu hormoni care să îți transforme corpul într-un mod ireversibil în ceea ce mai târziu ai putea să regreți că ai ales. Pe voi progresiștii vă doare așa de tare când găinile și alte animale crescute în ferme sunt injectate cu hormoni, dar nu vă doare că niște bieți pui de oameni cu discernământul distrus de propaganda Satanei li se flutură înainte ideea injectării cu hormoni?

Oare până unde veți ajunge? De fapt știu, veți ajunge până la porțile Iadului unde veți cunoaște mânia lui Dumnezeu dacă nu vă opriți, pentru că în Cer și înaintea lui Dumnezeu nu ajung scârboșii, iar acest lucru nu-l zic eu, ci Scriptura: “Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua” (Apocalipsa 21:8).

Doamne, oprește-i!

Pe Titanic a existat un cuplu, Isidor și Ișa Straus, când vaporul a început să ia apă, Ișa a primit un loc în barca de salvare, l-a sărutat pe Isidor după care a pășit în ceea ce i-ar fi salvat viața, dar imediat a sărit înapoi la Isidor și i-a spus: “Mi-a trebuit o secundă să-mi imaginez viața fără tine și mi-am dat seama că nu pot trăi nicio clipă fără să nu te am, așa că am venit să murim împreună!”

Gestul acesta nu ar fi fost făcut niciodată pentru un tiran, pentru un soț rău, ceea ce a făcut-o pe Ișa să sară lângă Isidor și să înfrunte moartea împreună a fost tocmai iubirea acestui om, pentru că doar dragostea e mai tare decât mortea, nimic altceva.

Vorbeam cu un tânăr proaspăt căsătorit care avea ceva probleme cu proaspăta lui soție și mă întreba care e soluția ca ei să se înțeleagă. I-am spus că nebunia dragostei este să obțină totul dăruindu-se în întregime. Iubirea nu ține discursuri, iubirea este în întregime practică, Cristos nu prea a vorbit despre iubire decât în propoziții foarte scurte și simple, El a trăit-o în cel mai profund mod posibil, de aceea Pavel ne spune să ne iubim soțiile nu cum a spus Cristos, ci cum a făcut-o Cristos cu Biserica Sa.

Închei cu exemplul unui cuplu londonez care a fost prins în cel mai crunt atac cu bombe incendiare al Germaniei asupra Angliei în Primul Război Mondial. Acest cuplu foarte înaintat în vârstă nu a putut să fugă când a auzit sunetul sirenelor care anunță prăpădul, așa că s-au pus amândoi pe genunchi și s-au rugat. O bombă a incendiat și casa lor, când au sosit pompierii i-au găsit pe cei doi carbonizați pe genunchi, dar el o cuprinsese pe ea cu brațele ca și cum ar fi vrut să o protejeze de foc. Aceasta e iubirea, nu fuge, nu abandonează, nu caută binele ei, ci se dăruiește chiar și înaintea morții!

Cu prețuire,

Toni Berbece