Author: toniberbece

Când tu ești grăbit/ă nu țipa la toți cei care nu sunt în grabă, pentru că unii sunt în timpul lor de odihnă și chiar nu au unde să se grăbească. Fii calm chiar și când ești grăbit!

Când tu ești supărat/ă nu le cere tuturor din jurul tău să fie la fel, nu le strica dispoziția, nu fă mutre, nu te răsti, nu tulbura bucuria altora. Respectă buna dispoziție a celor care o au!

Când cineva ți-a făcut rău, să nu ai pretenția ca toate cunoștințele tale să considere persoana aceea dușmanul lor. Nu trebuie să ai pretnția ca alții să poarte pică sau să rupă orice legătura, nici tu nu ar trebui să faci asta. Nu fii dușmanul nimănui prin propria ta voință!

Când tu ești destul de binecuvântat fă-i și pe cei din jur să simtă binecuvântarea, dacă nivelul de trai al celor din jurul tău nu crește, înseamnă că duci un mod de viața egoist, axat doar pe tine și poftele tale. Fii darnic!

Când ești singur, trist, apăsat și nesigur de nimic din viața asta trebuie să faci ceva, apleacă-te asupra celui mai singur și nenorocit decât tine. Asta va da sens, îți va spulbera orice singurătate. Fii alinare pentru cei mai amărâți decât tine!

Fii o binecuvântare!

Plimbându-mă ieri prin Viena, prietenii mei de aici îmi explicau că acum ceva vreme s-au schimbat imaginilie care arată cine are prioritate pe locurile speciale. Anume, feministele au fost deranjate că apare peste tot doar femeia cu copilul în brațe și au cerut să apară bărbatul cu copilul în brațe. “Autoritățile” au schimbat repede și au făcut după mintea lor.

Oare nu femeia este simbolul creșterii și afecțiunii profunde de care un copil are nevoie? Oare nu sânul mamei este și va rămâne “cuibul” în care orice copil își dorește să se ghemuiască și să se încarce cu afecțiune? De ce să te supere acest lucru, de ce să te simți jignită ca femeie că numai tu apari în poze cu copilul și nu apare și bărbatul. Parcă am fi într-o societate condusă de copii de grădiniță fără minte. Nu aveți și voi impresia asta?

Dar problema este că regulile sunt făcute de oameni care fug de realitate, fug de responsabilități, fug de moralitate și fug de Dumnezeu. De obicei feministele sunt femei care nu au ținut un copil în brațe, care au schimbat bărbați după bărbați, care își doresc nesupunere față de orice formă de autoritate, față de orice regulă de bun simț și de fapt vor anarhie morală. Tot ele cer și avorturi în masă, că doar sunt “stăpâne” pe corpurile lor.

Într-o lume în care familiile se formează după 30 de ani, iar copiii sunt doriți după alți zece ani de distacție nu mă miră că apar “malformații” de genul în gândire. Îmi spunea cineva din sistemul medical că după vârsta de 35 de ani șansele ca o femeie să mai poată face primul copil scad în fiecare an cu 30%, iar după aceea copilul poate ieși cu malformații, iar riscurile sunt enorme. Cu cât se împinge facerea primului copil spre 30 și ceva de ani cu atât va fi mai greu și mai complicat.

Dragilor, Dumnezeu a lăsat o vreme pentru toate. Noi vrem întâi distracție și apoi responsabilități, iar în ultima vreme văd că se vrea doar distracție. Dumnezeu să trezească tineretul din întreaga lume, să întemeieze la vreme familii binecuvântate, iar copiii să fie făcuți din tinerețe!

Încă mai putem salva ceva. Doamne ajută!

Pe Daria am întâlnit-o într-o familie din Austria care are grijă de ea. Mama ei a murit de supradoză pe când Daria era mult mai micuță. Ea s-a născut dependentă de droguri deoarece fiind în burtica mamei a consumat involuntar aceeași otravă. Primele luni de viață, în loc să se bucure în sânul unei familii, ea a stat într-o clinică de dezintoxicare, adesea intrând în sevraj (febră, convulsii și multă suferință). Astfel de blestem și suferință aduce consumul de droguri.

Când mama ei a murit, tatăl nu a putut-o ține fiind bolnav din cauza alcoolului. O rudă apropiată a ținut-o o săptămână după care a sunat această familie creștină pentru a o întreba daca ei o pot ține mai mult timp, “mai mult timp” poate însemna chiar definitiv. Acești oameni ai lui Dumnezeu au primit-o cu mare căldură în sânul familiei lor, dar a urmat o luptă acerbă pentru recuperarea minții și a sufletului acestei micuțe, care avea în fiecare noapte coșmaruri dintre cele mai urâte. Vedea draci care stau lângă ea, vedea cum se așează la masă, cum vin la geam, cum intră în cameră. Cu multă rugăciune această fetiță a fost eliberată de aceste coșmaruri și forțe demonice.

Daria este așa de obișnuită cu suferința încât a întrebat-o pe Mea, cea care îi este ca o mamă acum: “Dacă tu mori, Beni (soțul ei) va mai avea grijă de mine?” Iată cât de obișnuită cu tragediile este acest copilaș, ea s-a născut în suferință, însă familia aceasta frumoasă la care stă acum este o mare binecuvântare pentru ea (acesta este rolul copiilor lui Dumnezeu).

Când am fost la Biserică împreună cu ei, am făcut chemare în față pentru a mă ruga pentru oamenii cu diferite nevoi. Ea neștiind limba română nu a știut ce se întâmplă, de ce ies oamenii în față, iar eu îmi pun mâinile peste ei. La sfârșit a întrebat de ce am făcut așa, iar când a auzit răspunsul a zis: “Dacă aș fi știut, aș fi ieșit și eu pentru că și eu am nevoie de rugăciune!”

Azi, Daria este pe mâini bune, dar are nevoie de rugăciunile voastre. Rugați-vă pentru ea și pentru familia care are grijă de ea.