Skip to main content

Tu ce știi despre cele trei nume ale Mântuitorului

Având doi copii la școală și fiind și profesor, am observat că ai noștri copii învață mai multe despre Zeus decât despre Hristos. Deși Hristos a fost și o figură istorică, fiind reperată în timp și spațiu, fiind cea mai influență personalitate care a trăit vreodată pe pământ, totuși despre El nu se învață la istorie, dar despre Zeus și tot Panteonul grecesc născocit de mintea umană se învață.

Ce știe românul despre Hristos? Ce înseamnă cele trei nume pe care le poartă.

Primul nume este Isus, îngerii au venit la Iosif și i-au spus să-i pună numele “Isus”, adică în ebraică Yehoshua, care înseamnă “Dumnezeu vine în ajutor”, “Dumnezeu salvează”. Se spune că acest nume era strigat de femeile care nășteau. Era strigătul care se auzea când o nouă viață intra în lume, iar El, Isus, este Domnul vieții și cel care vine în ajutorul tuturor celor care-L cheamă în necaz.

Un alt nume este Hristosul, acest nume este varianta grecească a numelui Mesiah. Am întrebat la un eveniment într-o Casa de Cultură cine știe ce înseamnă Hristos și foarte puțini au știut. Hristosul înseamnă “Cel uns”, “Unsul”, da, El este Cel uns de Dumnezeu să aducă lumină și sfințenie printre oameni. Nimeni nu poate fi sfânt pe pământ, curat și împăcat cu Tatăl, fără o relație cu Hristos.

Alt nume a lui Hristos este un strigăt pe care evreii îl foloseau în războaie, până la Hristos, nimeni nu a fost numit Emanuel. Pasajul din Isaia 8:9-10 este dovada că evreii strigau în fața dușmanului lor: “Emanuel, adică “Dumnezei este cu noi!” Da, Isus Hristos este un Viteaz. Cum spune Psalmistul: “Strig: Lăudat să fie Domnul!” și sunt izbăvit de toți dușmanii mei!” Am descoperit personal puterea din Numele Emanuel, când am strigat la El am primit rezolvare la toate crizele din viața mea.

Așadar, creștin este doar cel care-L cunoaște pe Isus Hristos, Emanuel, în mod personal. Îl cunoști tu pe Hristos?

Nesimțire și blasfemie fără margini

În Los Angeles cineva și-a “decorat curtea” cu doi de Iosif îmbrăcați în roz privind la pruncul Isus, iar titlul dat acestei mizerii a fost: “Este un miracol gay!”

Acum înțeleg de ce Lot își chinuia sufletul în Sodoma și Gomora, chinuiala vine din faptul că oamenii aceștia stricați până în “măduva” sufletului lor pretind a fi creștini devotați, iubitori de Dumnezeu, acceptați de Hristos așa cum sunt, însă deseori nu ratează niciun moment pentru a aduce blasfemie numelui Său.

De 2000 de ani Apostolul Pavel ne spune că în cel mai spurcat oraș în care a slujit (orașul Corint, care dăduse un sinonim pentru desfrânat, termenul corintian), erau mulți homosexuali, însă mulți din aceștia au fost eliberați, au fost sfințiți și curățiți prin Hristos, având apoi o viață nouă, întemeind familii și fiind credincioși soțiilor lor (1 Corinteni 6:9-11) .

Însă azi ei nu mai vor asta, ei vor să se mintă și să spună că așa s-au născut, că nici terapia comunistă cu mici șocuri electrice pe creier, nici medicamentele, nici terapia psihologică, nici Hristos, nimeni nu-i mai poate vindeca. De ce? Pentru că nu vor, pentru că se complac în păcat. Dacă ar vrea, ar găsi vindecare în Hristos, iar eu cunosc personal cinci cazuri de astfel de oameni eliberați.

Haideți să nu ne mai mințim, homosexualitatea este un păcat și Hristos va avea mereu putere asupra acestuia. Nu vă lăsați mințiți, este scăpare dacă se dorește, iar fără luptă nu-i cunună. Lupți, ai o viață curată, nu lupți, trăiești în mizerie.

Spune nu blasfemiei aduse de LGBT față de Hristos!

Voi la cine vă rugați

Am un prieten sportiv cu care am vorbit despre Hristos, iar la sfârșit m-a întrebat dacă e bine că el se roagă tatălui său. Mi-a spus că tatăl său a murit fără să vadă cine a ajuns și de fiecare dată când intră în teren zice: “Tată te rog să fii cu mine!” Apoi tot lui îi dedică orice victorie.

Deși a trebuit să-i spulber o iluzie care aparent îi făcea bine, deși i-am adus o stare de gândire care la început l-a amărât, totuși l-am adus la adevăr. Anume că morții, oricine ar fi ei, nu ne mai pot ajuta. Nu ne putem ruga la cine vrem, la cine am iubit mai mult pe pământ și care a trecut la cele veșnice.

Aud cu stupoare din gura lui Florin Piersic că Preafericitul Daniel se roagă lui Ștefan cel Mare, pentru că s-a atașat de acesta studiind-i viața. Oricât de atașați am fi de cineva care a trecut la cele veșnice nu ne este permis să ne închinăm acestuia/acesteia. Nu de alta, dar ne închinăm la pereți sau în gol. E ca și cum ai vorbi degeaba, irosești o rugăciune sau mii de rugăciuni și dacă Diavolul vrea ceva cu toată ființa lui acel ceva este să ne irosim rugăciunile.

Diavolul a auzit cuvintele Mântuitorului când le-a zis ucenicilor: “Orice veți cere în Numele Meu voi face!” Și atunci tot ce vrea dușmanul acesta este să uităm de Numele Sfânt a lui Hristos. Să-l scoată din rugăciunile noastre este scopul lui suprem.

Eu mă rog doar Mântuitorului meu iubit, restul rugăciunilor care nu sunt adresate Numelui Său se duc într-un sac fără fund, în coșul de gunoi cu scrisori nedeschise al Diavolului. În România am auzit că sacul acesta cu scrisori nedeschise ar fi cam printre cei mai mari, la noi oamenii se roagă oricui și la orice, iar Hristos încă așteaptă.

Dumnezeu a făcut o juruință, că orice genunchi se va pleca înaintea Fiului Său și că orice limbă Îl va mărturisi pe El ca Domn. Iar Satana turbează și caută să disprețuiască această juruință a Tatălui, iar pentru a-L sfida îi pune pe oameni să se roage la orice, numai lui Hristos nu. Roagă-te corect și onorează-L pe Hristos cu cererile tale!