1. Dacă mori fără lumânare nu ai lumină în viața de dincolo.
Știm cu toții că imediat cum moare cineva i se aprinde o lumânare la căpătâi. Mulți când află că cineva a murit întreaba cu disperare: ”I-a aprins cineva o lumânare?” De ce acest obicei? Pentru că lumea are impresia că dacă nu i se aprinde o lumină nu vede drumul spre Dumnezeu în lumea de apoi, însă Biblia ne învață că singura lumină după ce noi murim este Isus Cristos. Isus a zis: ”Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12). Așadar singura Lumină pe care trebuie să o avem înainte de a muri este Isus Cristos în viețile noastre. Această Lumină ne va aștepta când acești ochi de carne se vor închide definitiv.
2. Dacă nu dai de pomană, mortul nu are ce mânca în lumea de dincolo.
Este bine să dai o masă, sau două, sau trei pentru cei care conduc pe ultimul drum pe răposat, însă a face legătură între acea masă și viața de dincolo a defunctului este o aberație. Cine moare încheie definitiv socoteala cu viața aceasta și nu mai depinde de nimeni de pe pământ. Ar fi vai și amar dacă mortul ar trebui să mănânce în viața de apoi ceea ce dăruiesc rudele lui încă în viață. Ar fi mare foamete și în lumea de apoi, însă acolo totul depinde de locul în care ai investit cât timp ai fost în viață. Ai crezut în Cristos și l-ai urmat, atunci cu El vei petrece veșnicia. Iar El este ”proprietarul” Cerului.
3. Dacă scrii Isus cu un singur ”i” scrii de fapt măgar.
Aceasta este o mare minciună inventată de niște rău voitori pentru oameni cu o pregătire extrem de precară sau prost informați, pentru a-i băga pe creștinii evanghelici în tagma unor eretici și blasfemiatori. În limba ebraică există patru cuvinte pentru măgar: hamor, ayir, athon și arod, iar în greacă: hupozugion, onarion, onos și polos. În nici o altă limbă nu există ca Isus să însemne măgar. În greacă avem Iesous din ebraicul Yeshua, latinii au tradus numele în Iesus, mai târziu francezi în Jesus, la fel și englezii, maghiarii în Iezus, spaniolii în Jesu, italienii în Gesu, iar musulmanii și hinduși în Isah. Românii ortodoxi au considerat că a doua literă din cuvântul Isus în limba greacă este i și au tradus Iisus. Că scriem Iisus, că scriem Iesus, Isus sau Jesus, la aceeași persoană ne referim și nu putem să spunem că dacă unul a scos un i sau pe al doilea ”i” l-a transformat în ”e” sau că a pus ”J” în loc de ”i” a greșit și nu este creștin. Important este să-l purtăm în viețile noastre și să fim ca El. În cer vor fi creștini care au scris și cu doi de ii și cu un i și cu j și cu g.
4. Dacă citești Biblia păcătuiești pentru că riști să o interpretezi greșit.
Biblia, care a fost scrisă pe o perioadă de aproximativ 1400 de ani de aproximativ 40 de scriitori, a fost insuflată de Duhul Sfânt cu scopul de a lăsa o carte de căpătâi pentru toți credincioșii, indiferent că sunt doctori în litere sau simpli muncitori. Autorul ei este prezent și asupra minții celui care are 16 clase și asupra celui care are 4. Cine își dorește să o înțeleagă va fi ajutat. Însă ce este clar este faptul că nu poți fi creștin dacă nu citești Biblia cum nu poți fi doctor dacă nu citești cărți de medicină. În credința creștină nu se merge pe ce moștenești de la părinți prin naștere pentru că omul nu are capacitatea de a transmite genetic ”harduri” cu informații. Orice om își însușește credința. Biblia ne spune că aceasta vine prin auzirea Cuvântului. Și dacă nu îl auzi citit atunci cum să ai credință, sau ai una incipientă care se pierde dacă nu este înrădăcinată în Biblie. Mi-aș dori o Românie în care oamenii să citească Biblia în metrou sau RATB fără să se rușineze.
Read More